Încreștinarea noastră și încreștinarea în spațiul european

Puțină comparație cu alții din spațiul creștin european ne poate genera o imagine mai obiectivă despre noi înșine.
Se pare că încreștinarea noastră a fost mai târzie și nu „ca la carte” făcută, în comparație cu alte popoare europene : (explicații mai jos, pe teritoriile țărilor actuale)
Roma: Conform tradiției Petru Simon incepe încreștinarea romanilor între anii 42-67
Cipru: Conform tradiției Paul-Saul, Barnaba și Marcu au venit în Cipru în jurul anilor 37–45 pentru a răspândi creștinismul
Grecia: Sec I Biserica Ortodoxă greacă provine din bisericile pe care apostolii le-au fondat în Balcani și Orientul Mijlociu în primul secol .
Armenia: 301-314 Regele Tiridat IV a făcut creștinismul religie de stat , care nu era o religie nouă în Armenia, deoarece aceasta pătrunsese în țară cu cel puțin un secol înainte.
Albania: 325 Creștinismul a fost stabilit pe teritoriul Albaniei; în secolul 12 misionarii bizantini sunt prezenți, iar în sec. 13 Franciscanii.
Georgia: 337 Conducatorul Kartli al Iberiei se convertește la creștinism; biserica Georgiana devine autocefală ,traduce biblia în sec V , întrucât au dezvoltat un alfabet georgian special pentru acest scop.
Elveția: 346 se înființează episcopia de Basel
Scoția: 401…Creștinismul a fost introdus în Scoția de sud fiind extinsă de misionarii din Irlanda fiind asociată cu St. Ninian, St. Kentigern și St. Columba .
Irlanda : 432 … Episcopul Patrick sosește în Irlanda ca misionar și începe construirea a 365 de biserici
Franța: 498 Remigius se botează ca Clovis I, el fiind considerat fondator al Franței și protector al papalității.
Spania: 587 Regele vizigot Reccared , pe actualul teritoriu al Spaniei ,abandonează arianismul în favoarea Ortodoxiei.
Anglia: 601 Augustin din Canterbury îl converteşte pe Sfântul Rege Ethelbert din Kent şi înfiinţează scaunul episcopal din Canterbury.
Croația: 601…899 Împăratul Bizantin Constantin Porphrogenitus afirmă că în vremea împăratului Heraclius, care i-a condus și pe croați, acesta a adus episcopi și preoți de la Roma ca să boteze pe croați și mai ales pe conducatorii lor Porga, Porin, Vojnomir, Višeslava, Borna, Ljudevit, Posavski și alții.
Italia de nord: 650 Înfrângerea finală a arianismului prin convertirea lombarzilor din nordul Italiei la creştinismul ortodox.
Slovenia: 750 cneazul Borut se încreștineaza
Tara Galilor: 768 Biserica Țării Galilor adoptă Pascalia ortodoxă, după învățătura lui Elbodug.
Germania de nord: 772 Carol cel Mare își începe campaniile împotriva Frizilor și Saxonilor; Saxonia e cucerită și convertită la creștinism.
Austria 798 Dioceza de Salzburg și Passau incep încreștinarea Austriei de Jos
Danemarca : 826 Sfântul Ansgar ajunge în Danemarca şi își începe propovaduirea; Regele Harald Klak al Danemarcei se converteşte la creştinism.
Cehia: 862 Ratislav al Moraviei se converteşte la creştinism.
Bulgaria: 865 Este convertită Bulgaria aflată sub Hanul Boris I la creştinismul ortodox.
Portugalia: 868 A fost anul in care crestinismul a asigurat liantul cultural si religios necesar recuceririi orasului Porto de la mauri de catre Vimara Peres, fondatorul primului tinut independent si a nasterii natiunii portugheze.
Serbia: 870 Convertirea sârbilor.

Franta de nord :912 Normanzii devin creştini; Nicolae I Misticul devine Patriarh de Constantinopol (901-907, 912-925).
Germania centrala: 948 Sfântul Împărat Roman Otto I cel Mare fondează eparhiile misionare din Brandenburg, Havelburg, Ribe, Aarhus şi Schleswig.
Polonia: 966 Mieszko I primul conducator al Poloniei este botezat si prin aceasta intreaga Polonie se considera convertita la crestinism.
Rusia, Ucraina: 988 Botezul Ruşilor începe cu convertirea Sfântului Vladimir al Kievului, care este botezat la Chersones, locul de naştere al Bisericilor Ortodoxe rusă şi ucraineană; Vladimir se căsătoreşte cu Ana, sora împăratului bizantin Vasile al II-lea.
Belarus : 992 se stabilește dioceza de Polotsk
Norvegia: 995 Sfântul Olaf al Norvegiei proclamă Norvegia regat creştin; moaştele Sfântului Cuthbert sunt mutate la Durham.
Islanda: 1000 Creştinarea Groenlandei şi Islandei.
Ungaria: 1000-1 Vajk, fiul lui Geza, este botezat și încoronat rege al Ungariei asumându-și misiunea apostolica de a încreștina toata Ungaria si teritoriile de la estul ei.
Suedia: 1008 Convertirea Suediei.
Macedonia: 1019 Ortodoxia bizantină a avut o lunga istorie în Macedonia , fiind religia majoritară in evul mediu. În 1019 Arhiepiscopia de Ohrid a fost stabilită.
Finlanda: 1171…1323 Convertirea la creștinism in Finlanda a fost o lupta continua intre influenta catolică de la Roma și ortodoxă de la Moscova.
Estonia: 1230 cavalerii teutoni aduc creștinismul in Estonia
Bosnia: 1252 Creștinii au fost prezenti înainte de aceasta data. Deoarece Papa Innocent IV a decis sa pună episcopia Bosnei sub jurisdictie Ungară , creștinii bosniaci au decis să se rupă de biserica Romei , au devenit independenti si au îmbrățișat orientarea Bogomila socotită eretică atât de catolici cât si de bizantini.
Lituania: 1387 regele Poloniei decide încreștinarea Lituaniei.

România* :
1359 Valahia
Mitropolia Țării Românești a fost înființată în 1359 când Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol l-a desemnat pe Hyakinthos, ultimul mitropolit al Vicinei, să conducă Biserica Ortodoxă locală.
1394 Moldova
Deși mitropolitul de Halichi a sfințit doi episcopi pentru Moldova în 1386, Patriarhul Ecumenic s-a opus la aceasta. Patriarhul Constantinopolitan a înființat un scaun mitropolitan separat pentru Moldova în 1394.
Introducerea liturghiei slave la români datează din perioada secolelor al X-lea – al XII-lea, dar in sec XIV ortodoxismul românesc a căpătat o factură aparte, preluând motive atât ale catolicismului, cât şi, mai cu seamă, ale ortodoxiei constantinopolitane sub rit slavon pana dupa jumatatea secolului al XIX-lea.
Cu toate acestea, va fi capabilă să păstreze, destul de puternic, unele obiceiuri şi tradiţii păgâne, într-un sincretism specific.PS.
Trecerea de la statutul de păgân la cel de creștin presupune trei lucruri :
* botezarea,
** preotul și
*** biserica.
Absența unuia din cele trei de mai sus face nulă sau discutabilă în-creștinarea unei persoane .
Probabil mulți s-au declarat creștini deoarece știau că există… undeva biserici , poate au văzut și auzit preoți , dar nu știau dacă, cine și când i-a botezat.
Existența simultană a celor trei (botez, preot , biserică) dă sens încreștinarii, asigură existența unei vieți spirituale sub ghidarea slujitorului hirotonit și lasă urme materiale prin edificiul construcției fizice a bisericii.
În-creștinarea ori este inițiată personal de păgân care se îndreaptă spre botez în biserica unde preotul hirotonit slujește, ori comandanții/conducatorii împing masele spre botezul simultan înfăptuit de mai mulți episcopi și preoți hirotoniți , comunitatea lor constituind biserica inițială***.
Elementul cheie în ambele scenarii este …preotul hirotonit : ori de bună voie, ori împins de la spate devin creștin prin botezare …sub blagoslovirea preotului. Absența, dispariția sau impostura preotului (falși preoți) face imposibilă sau îndoielnică taina botezului , deci și în-creștinarea oricăruia din teritoriul (eparhia) socotit a fi creștin.
De aceea a fi creștin este in mare parte legat de existența unei dovezi care să arate cel puțin veridicitatea botezului sau apartenența la comunitatea bisericii locului sau măcar un act de cancelarie (stat) care să relateze despre înfăptuirea botezului colectiv.
Ca o consecință în-creștinarea unui popor rezultă ori din evidențe/relatări ale bisericii , ori/și din evidențe ale cancelariilor.

* Sfântul Botez este taina prin care omul, prin întreita afundare în apa sfințită de către preot, în numele Prea Sfintei Treimi, dobândește iertare de păcatul strămoșesc și de toate păcatele făcute până atunci, se naște din nou duhovnicește și se face membru al Bisericii lui Hristos. Botezul este numit și „ușa tainelor”, pentru că numai prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu după dar, putem primi și celelalte Sfinte Taine. Botezul este întemeiat de Mântuitorul prin cuvintele: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh … (Matei 28, 19).

** Hristos a hotarat sa Se daruiasca oamenilor prin persoane vazute. Pe aceste persoane Mantuitorul insusi le alege si le sfinteste prin Taina hirotoniei, dandu-le Bisericii asa precum Tatal L-a dat pe El lumii : „Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi… Luati Duh Sfant” (Ioan, 20, 21-22).
Fara un subiect uman care sa-L reprezinte pe Hristos ca subiect in chip vazut, Hristos nu ne-ar putea impartasi ca persoana darurile Sale, sau nu S-ar putea darui pe Sine insusi in celelalte Taine ca mijloace va­zute. Daruirea Sa nu s-ar putea face decat in mod nevazut.
Episcopul sau preotul sunt organele vazute ale Preotului si Arhie­reului nevazut, Hristos, in Biserica. Hirotonia face pe cel ce o primeste iconom al Tainelor lui Dumnezeu (I Cor., 4, 1) prin care Biserica se realizeaza si se prelungeste in umanitate. Hirotonia este prin excelenta Taina Bise­ricii, pe langa faptul ca este Taina care-L face pe Hristos trait prin preoti ca subiect deosebit de credinciosi.

*** Hristos a dorit sa fie asa. El este cel care ii spune lui Petru, oarecum sub forma de porunca: ,, Si Eu iti zic tie ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui. Si iti voi da cheile Imparatiei cerurilor; si orice vei lega pe pamant va fi legat si in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri.“ (Matei 16; 18-19) Astfel Mantuitorul Isi face cunoscuta vointa de a intemeia in mod vazut Biserica, dar pe care o va da oamenilor.
In intaia Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Petru se zice: ,,Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemet din intuneric, la lumina Sa cea minunata. “(2; 4)
Prin aceste cuvinte Sfantul Ap. Petru subliniaza caracterul comunitar al Bisericii, de fapt anuntandu-i pe crestini ca nu sunt indivizi izolati in relatia lor cu Dumnezeu, ci sunt membrii unei comunitati, care formeaza un ,,neam sfant“,si care sunt condusi de o ,,preotie imparateasca“.

Autor: Dan Ioan Popp
Sursa: facebook.com

Share on Facebook

Tweet

Follow us