Hreanul (Armoracia rusticana)
Este mai mult cunoscut, drept un condiment in diverse preparate dacat ca tamaduitor.
Este originar din sud-estul Europei si din vestul Asiei.
Este cunoscut de secole in Europa. Era pretuit de greci si romani.
Are frunze mari si radacina groasa, cu o coaje maronie si miez alb.
Astazi, hreanul se foloseste mai rar ca medicament si mult mai des ca condiment alimentar.
Radacina de hrean este foarte bogata in vitamine (in special C si din complexul B) si minerale, contine substante antibiotice naturale, enzime, fitohormoni etc.
- Parti utilizate : se foloseste mai mult radacina, dar si frunzele crude legate pe frunte, alunga durerile si limpezesc mintea.
- Proprietati :
– radacina de hrean este foarte bogata in vitaminele C si B, si minerale: fier, potasiu, calciu, magneziu
– antibiotice puternice
– expectorante
– creste tensiunea arteriala
– vasodilatator coronarian
– antiinflamatoare
– afrodisiace
– antiscorbutic
– diuretic
– expectorant
– colagog
- Indicatii :
· uz intern:
– Reumatism
– Guturai, tuse, bronsita
– tuberculoza pulmonara
– guta
– litiaza urinara
– sinuzita
– rinita
· uz extern:
– ten palid, ofilit
– descuamarea tenului
– mentinerea tineretii pielii
– paralizia faciala
- Mod de folosire :
Uz intern :
· Guturaiul, tusea de diverse etiologii – se iau 5-6 lingurite pe zi de sirop de hrean, care se inghite incet, lasandu-l sa actioneze la nivelul gatului. Suplimentar se face gargara cu tinctura de hrean: trei lingurite de tinctura la un sfert de pahar de apa.
· Bronsita cronica si acuta, astmul – se consuma zilnic 3-4 lingurite de hrean ras, simplu sau in combinatie cu morcov dat prin razatoare. Hreanul are efecte antibiotice puternice, expectorante si bronhodilatatoare.
· Adjuvant in tuberculoza pulmonara – se administreaza zilnic, dupa mesele principale, cate 3-4 lingurite din tonicul pe baza de hrean descris mai sus.
· Digestia lenta, gastrita hipoacida – se consuma 2-3 linguri de hrean ras fin, in timpul meselor principale. Suplimentar, se pot lua inainte de masa 1-2 linguri de vin tonic cu hrean.
· Anemia la adulti – se iau cu cateva minute inainte de masa 3-4 linguri de vin tonic cu hrean.
· Reumatismul, guta – intr-o cana de lapte cald se pun 1-2 lingurite de hrean. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Un tratament dureaza minimum 3 saptamani.
· Nasul infundat (rinita cronica) – se consuma hrean ras: 2-4 lingurite pe zi. Suplimentar se face tratamentul extern recomandat pentru sinuzita.
· Stimuleaza apetitul-inlesneste digestia grasimilor animale. Este un condiment pentru carnea si pestele gras
Uz extern :
· Ten palid, ofilit – se aplica cu un tampon de vata otet de hrean, care are efecte de activare a circulatiei sanguine si efecte tonice asupra pielii.
· Mentinerea tineretii pielii – se aplica pe obraz seara, inainte de culcare, sirop de hrean, care se tine vreme de 10-15 minute, dupa care se indeparteaza cu un tampon de vata inmuiat in lapte.
· Descuamarea tenului – se sterge zona afectata cu tinctura de hrean (eventual diluata in putina apa), dupa care se aplica un unguent de galbenele.
· Durerile reumatice – pe zona afectata se aplica o cataplasma cu hrean crud atat timp cat nu apare senzatia de arsura. Suplimentar, dupa indepartarea cataplasmei se poate aplica un unguent camforat.
· Paradontoza – se mesteca indelung hrean crud dat prin razatoare (eventual amestecat cu morcov ras pentru atenuarea iutelii). La nivelul gingiilor, hreanul are efecte de stimulare puternica a circulatiei si a proceselor trofice.
· Stomatita – 3-4 lingurite de tinctura de hrean se dizolva in jumatate de pahar de apa. Se fac clatiri indelungate ale gurii cu aceasta solutie.
Precautii :
Intern, hreanul se administreaza cu prudenta persoanelor cu colon iritabil sau care sufera de gastrita hiperacida.
Extern, hreanul, mai ales sub forma de cataplasma, va fi folosit cu prudenta la persoanele care au pielea sensibila, alergica, se pot produce arsuri.
