– Hai, ca suntem „intarziati”… Da pe unde trecu timpu’ asta?
Toata lumea e grabita. Pe care-l auzi, cica „hai repede ca trece timpul!”. Despre timp au scris si au gandit Einstein, Newton, Hawking si multi altii, asa ca e normal sa ma ocup si eu de aceasta problema…Eu n-am avut probleme cu timpul pana sa merg la gradinita. Pana atunci habar n-aveam despre timp. Cand am mers la gradinita, a-nceput teroarea: „hai, trezeste-te ca e timpul sa mergi la gradinita!”.
Dupa aia a continuat sa ma terorizeze timpul, pana printr-a 6-a, cand am descoperit ca timpul iti poate fi chiar prieten. Mai desenam pe la sfarsitul caietului in timpul orelor, mai ma dadea profesoara afara si jucam fotbal in timp ce altii ramaneau in clasa sa studieze… Mijto!
La liceu timpul a devenit prietenul meu absolut pentru ca aveam timp brechet avand in vedere ca chiuleala
era sportul preferat la 50% din clasa. Asta e! Noi am prins timpurile cu asa zisa revolutie, cand profesorii isi deschideau fabrici de bere si buticuri asa ca am avut timp de orice. Chiar imi aduc aminte de proful de fizica care imi spunea: „bah, daca ai timp, du-te si cumpara-mi un Zig Zag!”. Normal ca aveam cu toate ca stiam ca o sa prind coada pentru ca mai erau vreo 200 de mosi la chiosc care aveau timp de pierdut.
La facultate n-am mai ajuns nu din cauza timpului ci din cazua timpurilor…
Asa ca am inceput sa muncesc si cea mai tare faza din timpurile trecute a fost aia cu Ismaileanu de la ziar care a venit spre seara cu o falca-n cer si una-n pamant, sa ne zica: „hai mai repede ca suntem intarziati!”. Era vreo 12 noaptea si tipografia …ar fi a zis ca daca mai vrem sa scoatem ziarul a doua zi, sa ne grabim ca nu mai e timp…
Nu vreti sa stiti ce inseamna timpul cand lucrezi in transporturi! Ca m-am mutat de la ziar! Cred ca e domeniul unde timpul trece cel mai repede din lume, ca prea sunt toti grabiti. Toata lumea calare pe telefoane ca
hai mai repede, ca e urgent sau ca e tarziu. Nebunie! Personal am fost acuzat de miliarde de ori ca sunt prea incet. Ca sunt tipicar, ca nu e bine, ca trebuie sa te grabesti, ca timpul e scurt… Asa o fi, dar eu sunt necredincios. Eu pana nu vad timpul asta cu ochii mei, nu cred. Adica …ce puiii mei? Daca iau tzeapa? Daca in realitate timpul se misca incet si-si bate joc de noi cand ne vede cum ne grabim?
Imi imaginez cum sta Timpul cu Spatiul la o cafea, pe Faleza, cu tigara-n bot si discuta: „I-aute bah la astia ce fraieri! Uite la ala cum se grabeste… uite cum s-a’mpiedicat si si-a rupt gatul! Hahahaha! Mama ce lume nebuna… Hai mai pune putina cafea…”. Dar daca timpul sta pe loc? Sau daca timpul e vreo gagica urata, fara tzite si cu curul mare? Sau daca e vreun bulangiu’ timpul asta? Pai sa ma agit eu pentru asa ceva? In nici un caz… Asa ca pana nu vad eu cu ochii mei timpul asta cum trece, pe unde se duce si ce face el in timpul liber, eu nu ma grabesc… Alo da! Cum? Am castigat la loto? Haoleu! Gata, acuma vin… Stiu ca mai este timp, dar cum aveam niste timp liber…
Dupa aia a continuat sa ma terorizeze timpul, pana printr-a 6-a, cand am descoperit ca timpul iti poate fi chiar prieten. Mai desenam pe la sfarsitul caietului in timpul orelor, mai ma dadea profesoara afara si jucam fotbal in timp ce altii ramaneau in clasa sa studieze… Mijto!
La liceu timpul a devenit prietenul meu absolut pentru ca aveam timp brechet avand in vedere ca chiuleala
era sportul preferat la 50% din clasa. Asta e! Noi am prins timpurile cu asa zisa revolutie, cand profesorii isi deschideau fabrici de bere si buticuri asa ca am avut timp de orice. Chiar imi aduc aminte de proful de fizica care imi spunea: „bah, daca ai timp, du-te si cumpara-mi un Zig Zag!”. Normal ca aveam cu toate ca stiam ca o sa prind coada pentru ca mai erau vreo 200 de mosi la chiosc care aveau timp de pierdut.La facultate n-am mai ajuns nu din cauza timpului ci din cazua timpurilor…
Asa ca am inceput sa muncesc si cea mai tare faza din timpurile trecute a fost aia cu Ismaileanu de la ziar care a venit spre seara cu o falca-n cer si una-n pamant, sa ne zica: „hai mai repede ca suntem intarziati!”. Era vreo 12 noaptea si tipografia …ar fi a zis ca daca mai vrem sa scoatem ziarul a doua zi, sa ne grabim ca nu mai e timp…
Nu vreti sa stiti ce inseamna timpul cand lucrezi in transporturi! Ca m-am mutat de la ziar! Cred ca e domeniul unde timpul trece cel mai repede din lume, ca prea sunt toti grabiti. Toata lumea calare pe telefoane ca
hai mai repede, ca e urgent sau ca e tarziu. Nebunie! Personal am fost acuzat de miliarde de ori ca sunt prea incet. Ca sunt tipicar, ca nu e bine, ca trebuie sa te grabesti, ca timpul e scurt… Asa o fi, dar eu sunt necredincios. Eu pana nu vad timpul asta cu ochii mei, nu cred. Adica …ce puiii mei? Daca iau tzeapa? Daca in realitate timpul se misca incet si-si bate joc de noi cand ne vede cum ne grabim?Imi imaginez cum sta Timpul cu Spatiul la o cafea, pe Faleza, cu tigara-n bot si discuta: „I-aute bah la astia ce fraieri! Uite la ala cum se grabeste… uite cum s-a’mpiedicat si si-a rupt gatul! Hahahaha! Mama ce lume nebuna… Hai mai pune putina cafea…”. Dar daca timpul sta pe loc? Sau daca timpul e vreo gagica urata, fara tzite si cu curul mare? Sau daca e vreun bulangiu’ timpul asta? Pai sa ma agit eu pentru asa ceva? In nici un caz… Asa ca pana nu vad eu cu ochii mei timpul asta cum trece, pe unde se duce si ce face el in timpul liber, eu nu ma grabesc… Alo da! Cum? Am castigat la loto? Haoleu! Gata, acuma vin… Stiu ca mai este timp, dar cum aveam niste timp liber…
