Girofarul jigneste, limuzina ucide
Transporturile fiind un minister ramificat si labirintic, era normal ca si minciuna emisa de capul ministerului sa urmeze un traseu la fel de intortocheat. Care a infectat toate institutiile cu care a venit in contact. Echipajul de politie sosit la locul accidentului comis de ministrul Orban s-a molipsit primul. A urmat apoi intreaga Brigada a Politiei Rutiere, culminand cu pacaleala ministrului David al Internelor. Medicul care a acordat ingrijiri tinerei despre care se banuieste ca a fot lovita de acelasi Orban pe trecerea de pietoni si mai departe intreg spitalul in care lucreaza. Familia plina de matusi violente a fetei, care nu mai recunoaste ca a incasat deja 3.000 de euro intr-o prima transa, urmand ca alti bani sa completeze curand pretul complet al tacerii. Toti au mintit si mint in continuare, inflamand la dimensiuni de legenda minciuna debitata de Orban. Partea buna – daca minciuna institutionalizata poate avea si o parte buna – este ca Orban comite faradelegi in specificul institutiei pe care o conduce. Fiind vorba despre transporturi, accidentul rutier se inscrie in natura locului. Orban se gaseste astfel in buna companie in sanul guvernului Tariceanu. Ministrul demisionar Chiuariu nu depasea nici el specialitatea ministerului din fruntea caruia a plecat atunci cand comitea matrapazlacurile juridice pentru care a fost debarcat. Ministrul Adomnitei al Educatiei ramane in granitele specializarii cand abereaza despre reformarea invatamantului si experimenteaza diverse strategii pe spatele elevilor. Seful diplomatiei romane, chiar cand este vadit nediplomatic in gesturile (catre suveranul spaniol Juan Carlos) si vorbele (la adresa tiganilor romani din Italia) pe care le comite, gafeaza strict in interiorul Externelor. Cel mai bine se simte insa Orban in seria lunga a demnitarilor sau consoartelor acestora, vinovati de fapte penale pe sosele, unde au varsat sange de victime nevinovate. Nici unul din ei nu a platit asa cum ar fi platit simplii cetateni, neprotejati de imunitati si prestigiul numelor. Vitezomani sau doar indolenti la volan, asa cum sunt de obicei la adresa muritorilor de rand, cu totii au scapat de consecintele actelor criminale pe care le-au comis pe patru roti. Nici presedintele nu este intru totul strain de abuzuri la volan. Escapadele etilice ale sefului statului, urmate de deplasarea cu celebra-i masinuta albastra, nu sunt mai putin adevarate doar pentru ca nu apar in evidentele politiei. Chiar si Orban invoca lipsa de reactie a autoritatilor fata de infractiunea neconfirmata a lui Traian Basescu, incercand sa-si justifice astfel propria ilegalitate. Unde poate presedintele, e loc si de fapta unui ministru. Presa continua sa traga de musamaua pe care politia, spitalul, victima si unii dintre martori au asternut-o peste incidentul Orban. Si de pe memoria faptelor politico-rutiere cade un val de uitare. Pe vremea guvernarii cederiste, Emil Constantinescu promitea solemn si martial ca, prin venirea aliantei la putere, se sfarsea era masinilor oficiale cu girofar. In cei zece ani scursi de la promisiunea lui Miluta, s-a dovedit ca nu girofarul demnitarilor e problema. Masina insasi e pericol pentru trafic.
Vifor Rotar
?
