Giratoriul, test de rezistenta psihica
In afara de faptul ca rondul de flori din mijloc este superb iar constructia in sine plina de incarcatura istorica, fiind realizata pe ruinele unei cetati, nu vad ce beneficii avem, majoritatea dintre noi, pentru ca o anumita minoritate are, de pe urma giratoriului in cauza.
Semafoarele au disparut. In locul lor, o tablita pe care scrie “toate directiile”. Lumea respecta indicatia, iar circulatia se desfasoara intocmai: in toate directiile, o miscare browniana desavarsita. De la intersectia strazii Nicolae Iorga cu Strada Lunga, pana reusesti sa intri pe Muresenilor faci vreo 10 minute. Cand ajungi la giratoriu trebuie sa tii strans de cel din fata, daca nu reusesti, ti-o iau inainte autobuzele si masinile lu` Vectra, cu care nu te pui. Ma rog, depinde de unde vii si unde te duci. Nici cei care vin dinspre Poiana nu au parte de ceva mai bun. Trebuie sa prinda momentul oportun sa strapunga sirul care se duce inspre Muresesnilor, ca sa se invarta nitel in cerc si sa mearga mai departe. Un politist depasit de situatie dirijeaza, dar n-am inteles ce, oricum nu-l vede nimeni iar de auzit nici atat, fluierul nu bate pickhammerul.
Fiecare e cu ochii pe tot ce are roti si misca. In plus e nevoie de atentie sporita si la alte semne, precum cele de ocolire, zona in lucru, etc. Cand scapi din infernul zis sens giratoriu te bucuri: tu intreg, desi curg apele pe tine si numai tu stii ce-I la gura ta, masina intreaga, excelent!
Asta e, fiecare cu “pasarica” lui: Basescu cu a ziaristei de la Antena 1, Videanu cu bordurile iar Scripcaru cu invartelile (inverteli nu in sensul rau al cuvantului, ci in sensul sau giratoriu).
Bianca Sorescu
