Ghici cine vine la cina la Cocosi?
Ca politicienii sunt insii aia asezati in fruntea bucatelor stiam de mult. Expresia este atat de consacrata incat orice o cunoaste asociaza instinctiv omul politic cu un burduhanos instalat in capul mesei, care infuleca pe nerasuflate tot ce-i cade in mana. Individul trebuie sa bage sub nas la repezeala: mandatul e scurt, foamea e mare. Burta, case si masini – toate astea trebuie facute cat mai repede si cat mai temeinic.
Atat de apriga e consumatia, ca aproape nu mai conteaza distributia mesenilor. Nimeni nu pare sa tina la eticheta; aproape ca-ti vine sa crezi ca oamenii se imbulzesc cum le vine la indemana, numai sa prinda un scaun mai inaltut, sa ajunga la bucate. Iata ca a trebuit sa vina o doamna sa ne spuna ca mezanplasul are insemnatatea lui si ca nu e indiferent ce pozitie ocupi la masa. „A mancat gratis la masa sotului meu” si-a amintit amfitrioana Udrea, referindu-se la lunecosul Gusa, care s-a ghiftuit nu cu vreun cocos, ci direct la Cocos acasa. Nu numai ca n-a achitat nota, dar – culmea insolentei – mimeaza prin studiouri de televiziune – zice doamna Udrea – ca nu-si aduce aminte de amfitrionii care i-au pus un tacam moca.
Cu toata paguba facuta de sfetnicul special al lui Mircea Geoana la masa Cocosilor, nu neaparat ce-i in Gusa o deranjeaza pe Elena Udrea, ci mai degraba ce zace in capusa pesedistilor. Unde a descoperit tot soiul de meniuri virtuale, in care felul principal este chiar dansa. Bondocul Marean Vanghelie, de pilda, declara ca nu i-a facut inca nimic duduii Udrea, dar ca n-ar fi vremea pierduta, sugerand ca stie din almanahe de bucatarie ca gaina lejer trecuta ar face supa buna. Si la restul pesedistilor fanteziile culinare se impletesc cu cele ce vin natural dupa o masa copioasa, cand se trezesc simturile lascive. „Sexy buzoianca” este doar unul din epitetele – reusit, de altfel – produse de pesedisti la adresa femeii pe care barbatii partidului condus de Mircea Geoana,o acuza ca „gandeste hormonal”, proband instantaneu ca, de fapt, lor le colcaie hormonii numai cand se gandesc la adversarul politic Elena Udrea.
Din toata sceneta tribulatiilor gastronomice ale mesenilor politici pesedisti ar merita retinut momentul notei de plata. Care seamana al dracului cu un buletin de vot, daca ar sta cineva sa se uite mai atent. Ghiftuiala asta continua timp de 4 sau cinci ani este un fel de manca gratis la masa poporului, cum a zis Caragiale. Unde toata lumea se indoapa, dar nimeni nu plateste la final. Iar poporul, bietul, nici nu e sotul doamnei Udrea, sa-si permita.
Desi ar vrea. Nu sa-si permita, ci sa fie sotul doamnei Udrea.
Vifor Rotar
