„Germania acționează ca un vasal al SUA în războiul din Ucraina”

Pentru marea majoritate a politicienilor și jurnaliștilor germani, războiul din Ucraina a început pe 24 februarie 2022. Din acest punct de vedere, care scoate din ecuație întreaga istorie a invaziei militare rusești în Ucraina, Germania nu poate aduce nici o contribuție la pace.
Propoziția este atribuită poetului Aeschylus: în luptă, adevărul este prima victimă. Deci pentru a găsi pacea trebuie să ne întoarcem la adevăr. Asta înseamnă că fiecare război are propria sa istorie. Iar preistoria războiului din Ucraina începe cu perceperea SUA ca națiune aleasă, pretinzând că este și rămâne singura putere mondială.
Prin urmare, America trebuie să facă tot posibilul pentru a preveni apariția unei alte puteri mondiale. Acest lucru se aplică nu numai Chinei și Rusiei, ci și Uniunii Europene sau, în viitor, poate Indiei sau altor țări. Dacă accepți această afirmație și, în același timp, știi că SUA are de departe cel mai puternic echipament militar din lume, poți ajunge la concluzia că refugiul sub aripa acestei puteri unice mondiale este cel mai bun lucru.

„Germania nu este o țară suverană”
Acest punct de vedere este valabil numai dacă puterea de apărare urmărește o politică externă pașnică și nu înconjoară militar adversarii, provocându-i în mod continuu și acceptând astfel riscul de război. Dacă puterea de apărare are facilități militare pe teritoriul aliaților și le folosește în război, se pune nu numai pe sine, ci și pe aliații cu geopolitică agresivă în pericol.
De exemplu, Aeroportul Ramstein a fost indispensabil pentru războiul SUA în Orientul Mijlociu, Africa și Ucraina. Deci, atunci când americanii sunt în război, și Germania este implicată, fie că îi place sau nu. Pentru că a văzut această conexiune, Charles de Gaulle, de exemplu, nu a vrut nicio facilitate NATO, adică SUA, pe teritoriul francez. El a spus că o țară ar trebui să fie în măsură să ia propriile decizii cu privire la război sau pace.
Germania nu este o țară suverană. Acest lucru a devenit clar din nou atunci când Secretarul de Război al SUA, Lloyd Austin, a inițiat o conferință la Ramstein pentru a permite statelor vasale să contribuie la războiul din Ucraina. Desigur, SUA decide, de asemenea, dacă unei țări ca Germania îi poate fi furnizată o linie de aprovizionare cu energie, cum ar fi Nord Stream 2.

Război cu o istorie lungă
Istoria războiului ucrainean include, de asemenea, punctele de vedere ale strategilor americani, potrivit cărora Ucraina este statul dominant în ceea ce privește hegemonia pe continentul eurasiatic. Din acest motiv, potrivit lui Brzezinski, fost consilier de securitate națională al președintelui Carter, în cartea sa din 1997 intitulată „Singura Putere Mondială”, Ucraina ar trebui să fie transformată într-un stat vasal al SUA.
Deși politicieni americani vicleni, cum ar fi George Kennan, au avertizat împotriva transformării Ucrainei într-un avanpost militar la granița cu Rusia, președinții Clinton, Bush, Obama, Trump și Biden au continuat extinderea spre est a NATO și aprovizionarea Ucrainei cu armament. Rusia a dat un avertisment destul de clar. Timp de 20 de ani nu va accepta trupe și rachete americane la granița cu Ucraina.
Cu Putt pe teren în 2014, SUA au arătat că nu au fost dispuși să ia în considerare interesele de securitate ale Rusiei. El a înființat un guvern marionetă și a făcut toate eforturile pentru a integra forțele armate ale Ucrainei în formațiunile NATO. Au fost efectuate exerciții comune și au fost ignorate obiecțiile persistente ale guvernului rus.

NICIUN STAT NU AR TREBUI SĂ LANSEZE RACHETE DE LA O PUTERE RIVALĂ LA GRANIȚA UNEI ȚĂRI CE DEȚINE ENERGIE NUCLEARĂ FĂRĂ A AVERTIZA ȘI NU POATE JUSTIFICA FAPTA ÎN MOD NAIV CA FIIND DREPTUL LA LIBER ARBITRU AL COALIȚIEI.

În acest context, se susține în mod fals că fiecare stat are dreptul de a-și alege liber alianța. Dar niciun stat nu ar trebui să lanseze rachete de la o putere rivală la granița unei țări ce deține energie nucleară fără a avertiza și prin a justifica în mod naiv alegerea liberă a unei coaliții. Imaginează-ți dacă Canada, Mexic sau Cuba ar fi permis trupelor chineze sau rusești să intre pe teritoriul lor, permițând în același timp bazelor de rachete să ajungă la Washington fără avertisment.
De la criza rachetelor din Cuba din 1962, am știut că SUA nu o vor accepta asta niciodată și că vor risca războiul nuclear în astfel de situații. Aceste considerații duc la concluzia că o superputere agresivă nu poate conduce o „alianță defensivă”. După toate experiențele din ultimele decenii, cât timp va dura ca Germania să înțeleagă că trebuie să-și ia propria securitate în propriile mâini și să devină independentă de SUA?
Au existat politicieni germani care au văzut pericolul reprezentat de politica americană și au încercat o politică externă germană independentă. De exemplu, Willy Brandt știa că pacea va trebui să fie făcută cu Rusia și vecinii săi est-europeni după al Doilea Război Mondial. El a fost convins că securitatea nu poate fi obținută unul împotriva celuilalt, ci doar împreună. Helmut Kohl a negociat unitatea germană cu Gorbaciov și a crezut că pacea și cooperarea cu Rusia sunt condiții prealabile pentru menținerea păcii în Europa.
Hans-Dietrich Genscher uneori nu a fost de partea politicienilor americani, deoarece se temea de un război nuclear în Europa și, prin urmare, a făcut tot posibilul pentru a interzice rachetele cu rază scurtă de acțiune și armele nucleare strategice de pe teritoriul german și european. „Genscherism” a devenit un cuvânt urât în Washington. În cartea sa excelentă, „Interese Naționale”, Klaus von Dohnny a subliniat recent părerea unor strategi americani care susțin că un război nuclear la Europa ar putea fi purtat foarte bine.

Cum să oprești creșterea
În prezent, nu există nicio indicație că o politică externă ar pune interesele Germaniei pe primul loc. Scholz, Barbock, Habeck și Lindner sunt vasali loiali ai Americii. Scholz pledează pentru reînarmare și se mândrește cu posibilitatea de a anunța livrarea de arme în Ucraina la un interval din ce în ce mai scurt. El acționează ca și cum nu ar fi auzit niciodată de ostpolitik și de politica de detente a lui Willy Brandt. Politica externă a FDP este dominată de lobby-ul pentru armament făcut de Streck-Zimmermann, care solicită noi arme pentru Ucraina odată la ceva timp.
Verzii s-au schimbat de la un partid care susținea o mișcare de pace germană la cel mai rău partid de război din Bundestagul german.
Declarația lui Annalena Berbock că ar trebui să „distrugem Rusia” ar trebui să fie numită fascistă. Cel mai mare partid de opoziție lipsește. Ca fost angajat al gigantului financiar american BlackRock, președintele CDU Frederick Merz este un Atlanticist loial, cerând livrarea de și mai multe arme și chiar închiderea Nord Stream 1.
Politica externă germană dăunează intereselor țării noastre și nu contribuie la pacea în Europa. Este nevoie de o restructurare completă. Dacă geopolitica americană amenință războiul dintre puterile nucleare, este treaba politicienilor germani și europeni să facă tot posibilul pentru a ne ține regiunea departe de acest conflict.
Europa trebuie să se separe de SUA și să joace rolul medierii între puterile mondiale rivale. Împreună, Germania și Franța au potențialul de a dezvolta o politică externă și de securitate europeană independentă.
E timpul să începem. Atunci când războiul escaladează, nu ne putem baza întotdeauna pe o armată cu un nivel înalt pentru a preveni un conflict nuclear mondial.
Printre exemple se numără ofițerul naval sovietic Arkhipov, care a împiedicat lansarea torpilelor nucleare în timpul crizei rachetelor din Cuba, sau colonelul sovietic Petrov, care, în 1984, când computerele rusești au eliminat rachetele balistice intercontinentale cu vârf nuclear din SUA, a decis să acționeze în acest caz, astfel încât să nu declanșeze un contraatac nuclear.
Este timpul să nu mai lăsăm inițiativa de pace doar președintelui turc Erdogan. Chiar dacă SUA nu doresc să depună eforturi pentru încetarea focului și pentru încheierea timpurie a războiului din Ucraina, este în interesul supraviețuirii europenilor.
Fondatorul grupului muzical Pink Floyd, Roger Waters, are dreptate atunci când subliniază că pacea poate fi încă realizată pe baza acordurilor de la Minsk. Pe de altă parte, atunci când SUA declară că intenționează să submineze Rusia, astfel încât să nu poată începe din nou un război similar, este cinic. Câți ucraineni și ruși sunt așteptați să moară înainte de a se apropia mult mai mult de obiectivul lor geopolitic de a slăbi în mod semnificativ Rusia?
Europa are acum cele mai mari prețuri la energie. Companiile industriale europene sunt în proces de relocare în SUA și de înființare de noi sucursale.
Comenzile uriașe pentru industria armamentului din SUA și profiturile uriașe pe care industria americană poluantă le aduce la masă clarifică cine beneficiază din acest război și din sancțiuni.
Având în vedere această situație, chiar și politicienii fără experiență în politica externă trebuie să înțeleagă că Europa nu are nici o modalitate de auto-afirmare. Primul pas ar fi să insistăm asupra unui armistițiu, să prezentăm un plan de pace și să punem în funcțiune Nord Stream 2.
Continuitatea politicii actuale, pe de altă parte, duce la sărăcirea unor mari părți ale populației, distruge sectoare întregi ale industriei germane și pune Germania în pericolul de a se angaja într-un război nuclear.

Oscar LaFontaine
sursă: nationworldnews.com (News Solid)

Share on Facebook

Tweet

Follow us