Gaura din strada altuia si craterul de pe soseaua proprie
Daca proverbele romanesti sunt macar in parte adevarate, tragedii cumplite sunt pe cale sa se petreaca la Brasov. Numai zicala cu cei ce sapa groapa altuia doar ca sa cada singuri in ea va face ravagii serioase. Cum campania electorala nici n-a inceput oficial, sunt semne ca pana in ziua votului gropile vor fi pline cu varf si indesat.
Sportul preferat al marilor rivali de sub Tampa este, de cand s-a topit zapada, masurarea gropilor de pe terenul adversarului politic. Scripcaru si echipa s-au suflecat si au luat la picior drumurile judetului, contabilizand fiecare adancitura, raschetare lasata de izbeliste sau scamele din covorul asfaltic. Turnat, asa cum ne informeaza puzderia de tablii galbene presarate din doi in doi metri, prin grija Consiliului Judetean. De cealalta parte, Aristotel Cancescu & staff nici n-au trebuit sa mearga prea mult ca sa dea in gropi. Ale lui Scripcaru, desigur, din care intalnesti la tot pasul prin oras, in ciuda sumelor colosale pe care municipalitatea le plateste cartelului local al asfaltului.
Cu energia – si probabil si banii – pe care o consuma fiecare din cele doua gasti s-ar putea asfalta strazi serioase. In schimb, comandouri inrolate sub insemnele electorale ale fiecareia dintre tabere fotografiaza, filmeaza, scot DVD-uri, in fine, exploateaza toate avantajele tehnicii pentru a ingropa – la propriu – imaginea celuilalt in craterele din sosele, fie ele judetene sau urbane. Intr-o versiune asfaltica a proverbului cu paiul din ochiul dusmanului si barna din ochiul propriu, fiecare vede gaurile de pe strada celuilalt stand indesat pana la brau in gropile de obuz din soselele proprii.
Fiind atat de ocupati sa se improaste reciproc cu asfalt in ziare si la televizor, nici unii nu s-au sinchisit sa participe la seminarul organizat de niste nemti chiar la Primarie. Specialistii germani in tehnici si materiale de asfaltare venisera la Brasov sa ne impartaseasca din experienta lor in asfaltare, eventual cateva ponturi pe care le folosesc la ei acasa, de arata soselele ca noi si la zece ani de la turnare. Nici judetul, nici municipalitatea n-au binevoit sa fie de fata la expozeul german. Vina apartine in intregime nemtilor, care si-au ales un moment cat se poate de prost pentru a ne tine teoria asfaltului, taman acum cand toata clientela politica este pe teren, ocupata pana peste cap cu partea practica a asfaltarii.
Schei?e, Meine Damen und Herren, asta-i vreme de teorie cand nu mai sunt nici doua luni pana alegeri?!
In plus, nemtii astia, ca de altfel toti occidentalii experti in sosele, sunt mici copii in materie de asfaltare. In neghiobia lor, astia asfalteaza o data si bine, de nu mai trebuie sa treaca pe-acolo decat peste 10-15 ani sa mai retuseze cate ceva. Fraierii! Ia sa tinem noi un seminar la ei acasa, sa le explicam cum se asfalteaza de doua-trei ori pe an aceeasi strada nenorocita si tot isi rup soferii masinile in gropi!
Oricum, inainte de a-i plange pe nemti, sa ne pastram lacrimile pentru toamna. Cam atunci expira termenul de garantie romanesc pentru tot ce se asfalteaza acum in draci, de ochiul alegatorului.
Vifor Rotar
