Ființa românească și limba latină

Ființa românească și limba latină

10 258

În nicio limbă, probabil, la „a libera” nu se spune ca la noi: a da drumul. Când un copil sau o fată spun „dă-mi drumul”, ei nu știu de sigur ce spun. Dar nu o știm bine nici noi, oameni maturi și cultivați. Căci a da drumul, cum o arată Sextil Pușcariu, înseamnă a arăta drumul, într-un desiș de codru sau la o curmătură de dealuri unde te-ai trezit.
Iar dacă și popoarele se pot trezi în desișul istoriei sau la o curmătură de căi ale altora, mai puternici în acel ceas, atunci se poate spune că nouă, românilor, limba latină ne-a dat, ne-a arătat drumul. A nu ști aceasta, a uita ori a nesocoti aceasta, se poate plăti cu ființa ta ca popor, chiar dacă ființezi mai departe ca populație undeva pe harta globului.

Sextil Pușcariu

Dar noi avem o dovadă concretă și apropiată istoricește cu privire la ce înseamnă limba latină pentru unitatea noastră. La unele popoare vecine, catolicismul, cu limba latină ca veșmînt (uneori și limbă a cancelariilor și administrației) a putut dezbina: pe croați catolicismul i-a înstrăinat de sârbii ortodocși, pe polonezi i-a desprins (probabil în chip deliberat) de masa slavă din Răsărit, pe ungurii catolici i-a putut învrăjbi cu cei reformați; căci conflictele religioase – suprapuse desigur celor economice și de clasă – au fost cele mai zguduitoare din istorie, așa cum se vede chiar astăzi în Irlanda. La noi însă s-a întâmplat ceva uimitor istoricește, în Transilvania aceea a tuturor descălecărilor românești: tocmai dezbinarea religioasă ne-a favorizat unirea, și anume prin limba latină, care ne-a arătat drumul.Nu voi invoca niciodată îndeajuns – spre a arăta cine suntem și cum ne-am regăsit – dezbinarea religioasă ce s-a produs între români, sub acțiunea calculată a puterilor stăpântoare, prin ralierea unei părți a populației autohtone la catolicism.
De dezbinarea uniților cu ortodocșii dă oricând mărturie amintirea Mitropolitului Andrei Șaguna. Dar cei ce urziseră scoaterea românității din matca ei, uitaseră de limbă, de limba latină! Iar limba aceasta, în mâna latiniștilor ardeleni, a devenit instrumentul de trezire a românității și, până la urmă, de unificare a ei.

Mitropolitului Andrei Șaguna

Coborîți până la București, unde în largă măsură ei au creiat Academia (așa cum Gheorghe Lazăr ardeleanul din Avrig, dădea școală românească în locul celei grecești), latiniștii au dus până la exces gândul lor reformator sau formator pentru o întreagă națiune: au dat Dicționarul limbii române al lui Massim și Laurian, care putea suna straniu într-un ceas când Maiorescu și Eminescu aduceau limba cea adevărată, dar care astăzi, după mai bine de 100 de ani, apare drept un monument al culturii și națiunii noastre, emoționant tocmai prin învățata lui partinitate – nu lipsită de multe contribuții științifice – pentru limba latină.
Ar trebui ca locuri întregi din acest dicționar să stea sub ochii elevilor astăzi, după cum ar fi bine ca unele lucrări asupra formării limbii noastre, ca „Încercarea de semaseologie” a lui Lazăr Șăineanu (mai român decât mulți dintre cei ce l-au silit să plece din țară) să reapară, așa cum au fost republicate „Basmele românilor”, spre a se arăta câtă sevă latină este în ființa noastră spirituală.

Dar ceea ce ar trebui, mai ales, ar fi ca limba latină, care ne-a făcut posibilă vorbirea, dârzenia istorică și apoi ieșirea la lumină, să reapară cu titluri pline în sistemul nostru de învățămînt și astfel în modelarea conștiințelor tinere românești. Nu este sigur că francezii n-ar fi fost totuși francezi și cu o limbă precumpănitor celtică sau germanică, după cum spaniolii ar fi putut fi spanioli cu o limbă iberică sau de influență maură.

Noi însă n-am fi fost ce sîntem fără limba latină.În așa măsură o avem în sânge încât a fost suficient, în Oltenia, o administrație în limba latină de două-trei decenii doar, pentru ca apoi timp de o sută și ceva de ani oltenii să dea, la nivelul liceului, cei mai buni latiniști ai țării. Dacă totuși alte limbi romanice au și ele tăria latină a limbii noastre, atunci cu atât mai mult trebuie să învățăm latina, prin care avem dintr-odată acces la alte șase limbi, dintre care trei (franceza, italiana și spaniola) sunt mari limbi ale lumii de azi și de mâine.

Când o limbă, moartă dar nu tocmai, îți este atât de firească – așa cum nu se întâmplă polonezului sau ungurului cu latina – cum și de ce să te lepezi de ea? Poate pentru că trăim într-un veac în care umanitățile nu mai au însemnătate față de reușitele științelor? Dar s-ar zice că reușitele acestea încep să se întoarcă împotriva omului, dacă el nu se hrănește și din „umanități”. Iar dacă e vorba de marii oameni de știință ai timpului nostru, atunci un Norbert Wiener, un Heisenberg, un Weizsäcker ar da de rușine, cu greaca și latina lor, ca și cu impresionanta lor cultură umanistă pe toți cei care cred că știința este sortită să pustiiască vechea și încercata cultură.

De altfel, după cum se știe, limba latină nu este numai o treaptă către umanități; fraza latină – mai mult decât cea greacă – reprezintă și o lecție de logică. Există și o logică a vorbirii, a logosului, care ar putea fi un excelent corectiv pentru logica prea mecanică pe model matematic. Există o logică vie și suplă, una a lucidității, nu doar un calcul logic, cu noaptea lui, în care știu mașinile ce fac, dar omul nu mai știe bine ce se face cu el și cu societatea lui.Când o limbă îți dă: obârșia, tăria de-a rezista și putința de-a uni și face o națiune, iar în actual îți dă deschiderea către unele limbi de seamă ale lumii, deschiderea către cultura îmblânzitoare a furor-ului științific și chiar deschiderea către o logică a cugetului gânditor, nu numai a celui operator, atunci limba aceea nu este o piesă de arhivă. Arhivari sunt cei care o țin sub obroc. Ea, în schimb, îți arată drumul, și apoi îți dă drumul, te eliberează până și de ea însăși, către isprăvile pe care veacul îți cere să le faci! Dar tot ea îți spune, pe orice căi a-i apuca-o: Vita sine cultura quasi imago mortis est.

Constantin Noica

Nota redacției (I.C.): 
Aceste text Constantin Noica l-a scris l-a invitația mea. Ministerul Învățămîntului intenționa să scoată limba latină din programa de liceu, ca și azi. Am vorbit cu Adrian Păunescu să găzduiască la „Flacăra” o campanie de presă în apărarea limbii latine, eu urmând să-i furnizez texte semnate de nume grele din învățămîntul românesc. Dacă mi-a aduc bine aminte, alături de Constantin Noica a mai scris și Eugen Cizek, și încă vreo doi universitari pe care i-am uitat. Constantin Noica mi-a trimis un text manuscris, cel de mai sus, și o mică scrisoare de încurajare, cu invitația de a-l căuta la Păltiniș. Nu m-am grăbit să mă supun acelui ritual. M-am temut să-l caut. Eram conștient că ucenicia mea pe lângă Alexandru Graur și Petre Țuțea mă formase, dar mă și defomase, în măsura în care nu mai eram eu însumi într-o măsură oarecare. Or acesta era deja un preț pe care eram conștient că-l plătism, dar nu puteam accepta să fie prea mare. O nouă ucenicie, pe lângă Constantin Noica, nu-mi surîdea. Mi se părea că profitasem destul de cei doi mentori pe care viața mi-i oferise. Ce-i prea mult strică…(prof.dr.Ion Coja)

COMENTARII

  1. Domnule Vespy,
    Sper sa n-am dreptate, banuind cine este persoana de mai sus , care nu ”intzelege” ca nu exista nicio ”greseala” in textul lui Noica(!) citat de Prof.Coja !
    Eu stiu ca il cunosti personal pe Prof.Coja , ca ii citesti cu placere cartile si il apreciezi ca autor de literatura de calitate. Dar e de neadmis, moral si jurnalistic, sa-i publici un text de-acum multi ani in urma , ca apoi sa il lasi balacarit la cheremul ”unuia”, ce il terfeleste incredibil prin gura unui locuitor din Garcini Nord !
    In ce ma priveste , asa cum am promis , numele meu nu va mai exista alaturi de pseudonimul aceluia care ma socoteste „profesorul lui Peste”(spunu-i respectivului ca in respectiva zicere se scrie Peste…cu Majuscula)
    Din pacate,a varsta si timpul nu- mi permit sa-mi mai pun la indoiala prietenii, asa ca ii iau asa cum sunt! Dar voi fi mai circumspect…la amanunte!!

    • Vad ca ati aflat pana la urma cine e „persoana de mai sus”: un DOBITOC!

      • @Muiachis,

        Ai apărut, vierme retardat!?
        Urmează și ,,Anonim” și avem întreaga menajerie.

    • @ddr,

      Faraoane, gata, nu mai ești „Prof.”? Frate cu „Ing.” și „Lt. col. (r)”? De unde apăreți voi?
      Nu se scrie „pește”? De când? Și cam cum crezi că s-ar scrie? „Peste”? În cel mai rău caz „Pește”. Sesizezi diferența? Cam greu pentru alde „Prof.” ca tine.

      Magraoane, ești cum ești, asta e, mai ai și o „varsta”, da’ nu mai „semnaliza”, „Prof.”-ule.

  2. Ma dobitocule!!Textul pe care tu – un evident analfabet functional! – incerci sa il iei ”la mishto”, nu
    apartine lui ” Coja asta”, ci autorului textului , adica unui urias al Culturii Romane : Constantin Noica.!
    Profesorul Ion Coja, cu un Doctorat in Lingvistica (sustinut cu Acad. Alexandru Graur!) stia bine ca fraza de inceput a marelui filozof : ”Cand un copil sau o fata (de fapt,corect stilistic : copila)” n-a fost altceva decat o oarecare scapare de condei , absolut banala si de acceptat pentru un „munte” al Culturii Romane ! Pe care nu il poti ”corecta”…
    Este ca si cum l-ai corecta pe Eminescu : ” Cobori in jos Luceafar bland/alunecand pe-o raza” Altfel spus, pentru un cretin ca tine: Eminescu nu stia ca nu se poate cobori…in jos? De ce nu-l iei ” la misto” si pe
    „Eminescu asta”…?
    Regretabil ca directorul si proprietarul acestui ziar , altfel om de cultura, accepta aparitia unor asemenea penibile derapaje de elementara civitate culturala! Intr-o asemenea ambiantza de ”colaboratori”, regret,
    de azi nu accept sa mai fac parte!

    • Vită-ncălțată, irelevant cui aparține, greșeala rămâne. Și tu, „profesorul” lui pește, învață să scrii, că geme țara de „intelectuali” ca tine. Uite la ce procent de analfabeți funcțional s-a ajuns, mulțumită și ălora ca tine, băi „d.d.”!

      P.S.
      Șobolane, eu nu-s „colaborator”, eu doar sunt, ocazional, un „comentator”, da? Poți pricepe?

    • Dobitocul in cauza ori e platit sa comenteze zilnic si e un ticalos gaunos, ori nu este platit si e doar un dobitoc natural cu un fetis jalnic.
      Intrebarea este justa, cum de publicatia accepta asa ceva, fara macar sa aiba un elementar sistem de up/down-vote pt. comentarii? La 10 down-voturi, dispari. Va ramane milogul imbecil sa-si raspunda singur la articole pe care oricum nu le prea pricepe si vor disparea cititorii. Spalati-va pe cap cu el, si la popou ca se aplica! Lache’ nu fi prost, arde-o natural!

      • Gata, a apărut și ultimul handicapat, „Anonim”. Acum menajeria-i completă.

      • E natural, cine sa arunce si macar 1 leu pe un dobitoc?

  3. „Când un copil sau o fată…”. CEEEE??? Coja ăsta este profesor de ce? De chimie?
    Sau de fizică?
    Și-mi place imensa modestie a sa: „…nici noi, oameni maturi și cultivați. ”

Lasă un răspuns la Prof.d.d.rujan Anuleaza

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.