Elodia cautata iar prin paduri
Nefiind gasite ramasitele pamantesti ale avocatei Elodia Ghinescu dosite ilegal prin vreun cimitir din Brasov, Codlea sau Rasnov, vajnicul procuror care instrumenteaza cazul disparitiei avocatei, acum aproape un an, a mutat din nou cautarile prin padurile – retrocedate sau nu – din preajma orasului Codlea.
Este important de stiut – mai ales de catre postul OTV – in aceasta faza a cercetarilor, ce forma de proprietate au padurilor prin care se scormoneste acum. Ca daca sunt din cele retrocedate, deci proprietate privata, jandarmii cautatori ar trebui sa aiba mandat de perchezitie in acest sens, nu?
Eu unul, de pilda, daca as avea in proprietate o asemenea bucata de padure ascunzatoare de cadavre, as cere ca parchetul iscator de deranj sa depuna o anume garantie in eventuala producere de stricaciuni in fondul meu forestier.
Dar nu acest lucru este principalul in acest caz.
Mie mi se pare ciudata mediatizarea excesiva a cazului – au mai fost si altii omorati sau dati disparuti si nu s-a mai facut atata tam-tam – si insistenta procurorului care instrumenteaza acest caz de a se sti fiecare pas facut in cadrul cercetarilor.
Asta mi se pare mie ciudat de absurd, cand se cunoaste ca parchetele nu spun nimic reporterilor pana nu stabilesc cu precizie cate pene a avut gaina furata de tiganul Romica in Cracanatii de Curbura.
Pe deasupra, cand povestea incepe sa traga a somn, hop ca apare cate o nevasta de Tolea aflata in divort – sa ma scuze Anatol Ciumac, dar am bagat de seama ca asta-i ultima facatura impinsa la inaintare – sau mai stiu eu ce alt martor, prezentand basme moderne pentru reatatarea focului sub cazanul cu smoala dedicat lui Cioaca.
Oare care si a cui este interesul si peste ce alte smecherii trebuiesc aruncate prafurile din tolba acestei povesti?
Personal si fara a dori sa influentez pe cineva sau ceva, optez pentru o disparitie in viata a Elodiei, din motive bine intemeiate si depasind cu mult sfera permisa multimii. De aceea ar fi bine ca, pentru linistea acestei multimi, sa se traga apa si sa nu se mai manance rahat, ca ramane printre dinti.
Dan Bota
