DW: Referendumul din 2009, piatra de încercare a USL

DW: Referendumul din 2009, piatra de încercare a USL

0 100
Dezbaterea ConstituÅ£iei demarează greu din cauza faptulu că actorii politici nu îndrăznesc să abordeze deschis ÅŸi tranÅŸant subiectele dificile.
La Academie s-a desfăşurat săptămâna aceasta o dezbatere pe tema modificării ConstituÅ£iei la care au participat toÅ£i demnitarii importanÅ£i ai statului inclusiv preÅŸedintele Traian Băsescu. A fost evident cu această ocazie că nu există posibilitatea unui compromis.
PreÅŸedintele pretinde ca referendumul din 2009 referitor la monocameralism să reprezinte punctul de plecare al reformei constituÅ£ionale, în timp ce majoritatea politică se pronunţă pentru bicameralism, punând relevanÅ£a referendumului la îndoială. Desigur că modificarea ConstituÅ£iei nu se reduce la acest unic aspect, dar el este esenÅ£ial, căci exprimă nu doar o gîndire constituÅ£ională, ci ÅŸi un raport de putere. Monocameralimsul este ideea pe care ÅŸi-a construit preÅŸedintele succesul la alegerile din 2009 ÅŸi căreia îi datorează al doilea mandat. A rămas de fapt unul din puÅ£inele sale puncte de sprijin în politica internă, căci în cele mai multe privinÅ£e el a fost invalidat.
Slăbiciunea USL este că evită de fapt să discute direct despre referendumul din 2009 ÅŸi să explice de ce nu intenÅ£ionează să-l incorporeze în proiectul de modificare a ConstituÅ£iei. UDMR a a avut mai puÅ£ine ezitări în a combate rezultatul referendumului, arătând că legitimitatea lui este firavă câtă vreme am aistat nu la o dezbatere despre ConstituÅ£ie, ci la o anexă utilă campaniei prezidenÅ£iale. În cadrul unei dezbateri recente despre legea electorală organizată de FES ÅŸi SAR, Kelemen Hunor a fost singurul care a argumentat deschis împotriva acestui referendum. UDMR este de aceea un partener de al USL cel puÅ£in în privinÅ£a acestui subiect constituÅ£ional.
ReÅ£inerea militanÅ£ilor PNL ÅŸi PSD este explicabilă. Potrivit unui recent sondaj de opinie (IRES 19-20 februarie), 72% din cetăţenii români ar prefera monocameralismul, iar în rândul celor foarte tineri procentul creÅŸte la 80%. Iată de ce subiectul este complicat pentru actuala majoritate ÅŸi de ce preferă de fapt să evite subiectul. Dar nici partizanii preÅŸedintelui nu au curajul să evoce, cu toată puterea, voinÅ£a poporului ÅŸi legitimitatea majorităţilor, din motive binecunoscute. Nu a trecut decât o jumătate de an de la momentul în care susÅ£inătorii lui Traian Băsescu puneau la îndoială capacitatea mulÅ£imilor populare de a exprima un punct de vedere admisibil ÅŸi formulau cele mai mari dubii cu privire la raÅ£ionalitatea unui referendum. Este adevărat că referendumul de demitere nu a fost validat, dar participarea a fost numeroasă, iar boicotul care a împiedicat întrunirea cvorumului a fost considerat o tactică neloială. Ca sentiment politic, dacă nu ca realitate juridică, referendumul de demitere a fost un succes, pe care partizanii preÅŸedintelui nu au reuÅŸit să-l asimileze decât prin delegitimarea de principiu a marilor mobilizări populare. Iată aÅŸadar că ambele tabere se află într-un impas de argumentare.
Fiecare are de înfruntat o contradicÅ£ie proprie pe care nu ÅŸtie bine cum să o rezolve. Este foarte adevărat că preÅŸedintele nu a părut deloc inhibat de aceste considerente ÅŸi că ÅŸi-a prezentat punctele de vedere ca ÅŸi cum s-ar bucura de cea mai mare susÅ£inere publică.
TotuÅŸi nevoia de argumentare se face pe mai departe simÅ£ită ÅŸi dacă dezbaterile despre ConstituÅ£ie sunt iniÅ£iate atât de greu este poate ÅŸi din pricina unei insuficiente pregătiri teoretice. Din 2009 ÅŸi până astăzi liberalii ÅŸi social-democraÅ£ii aveau timp să-ÅŸi pună la punct teoria referendumului, dar se pare că nu au făcut-o.
Mai există însă un aspect ascuns bine în textura ConstituÅ£iei care tinde să dea dreptate plebiscitului ca principiu general. E vorba de alegerea preÅŸedintelui prin vot direct. Un preÅŸedinte ales prin votul întregului popor este expresia aceleiaÅŸi voinÅ£e populare pe care scepticii ar dori-o limitată.
Există democraÅ£ii care nici măcar nu admit referendumul ÅŸi în care preÅŸedintele de republică este ales indirect. Dar chiar ÅŸi în SUA, în ciuda a ceea ce se crede, preÅŸedintele este ales printr-un sistem complicat de vot indirect care face posibil ca cel care câÅŸtigă votul popular să piardă alegerile.
De aceea ar fi mult mai coerent ÅŸi mai convenabil pentru USL să opteze pentru un preÅŸedinte ales indirect ÅŸi să pledeze pentru limitarea practicilor referendare ÅŸi explicit ÅŸi împotriva referendumului din 2009, deÅŸi ar însemna să risipească astfel o parte din capitalul de popularitate obÅ£inut în 2012.
Referendumul ar putea deveni o practică frevcentă în adminstraÅ£iile locale, s-ar putea accepta referendumul de iniÅ£iativă populară, dar el ar fi strict limitat la nivel naÅ£ional.
A fost destul de limpede pentru cei avizaÅ£i că referendumul din 2009 a reuÅŸit doar în virtutea unor mari ignoranÅ£e ÅŸi dezinformări ÅŸi că riscul politic pe care îl conÅ£ine o asemenea practică este uriaÅŸ.
Se vede aÅŸadar că fără curaj ÅŸi clarviziune, noua ConstituÅ£ie nu va face decât să perpetueze contradicÅ£ii intime cu efecte dintre cele mai greu previzibile.
 
Deutsche Welle
 

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.