Din istoria locurilor legate de Isus, Galileea și Nazaret
Galileea „Ținutul neamurilor”, adică al necredincioșilor – Isaia, 9,1.
Galilaea, este ținutul din nordul Israelului, divizat în Galileea Superioară (Ha-Galil Ha-Elion), Galileea Inferioară (Ha-Galil Ha-Tahton) și Galileea de Vest (Ha-Galil Ha-maaravi).
Galileea a fost locuită încă din epoca pietrei. În paleolitic a sălășluit aici Omul din Galileea, ale cărui oseminte au fost găsite în peștera din Nahal Amud. Vârsta lor a fost apreciată ca fiind de cel puțin 140.000 ani. Și în alte locuri din Galileea s-au descoperit urmele unor așezări din perioade preistorice: în Valea Hula, lângă izvoarele Einan, în peștera Kaftza de lângă Nazaret, locuită în urmă cu peste 100.000 ani.
Vestigiile unor așezări omenești din epoca pietrei au fost găsite și pe Nahal Batzat, de asemenea în cariera Evron, unde a existat o așezare din paleoliticul mijlociu. Mai târziu, în neolitic au ființat în regiune, inclusiv la Ein Gev, așezări ale Culturii Natufiene din anii 12.800-10.200 î.Hr.
În vremea noastră sunt cunoscute în munții Galileei 22 de așezări calcolitice. În ele s-au descoperit obiecte de ceramică caracteristice regiunii alături de elemente tipice pentru epoca cronologică.
Există diferențe între așezările umane preistorice găsite în Galileea Superioară și cele din Galileea Inferioară, unde de pildă, ele nu erau plasate în preajma bazinelor de apă. Epoca bronzului s-a însoțit în Galileea de începutul urbanizării. Potrivit tradiției biblice a evreilor, numele de Galil, adică Galileea, a fost dat de evreii sau israeliții antici.
Regiunea corespundea cu patrimoniul teritorial al triburilor Naftali și Asher, precum și Dan. În cele din urmă tribul Dan a fost însă dispersat prin țară, având un reazăm teritorial în primul rând în centrul țării.
GALII: https://coggle.it/diagram/X9HXRUvpCEZEbJ4u/t/galii-faceau-parte-din-familia-celtilor-in-europa-de-vest
Lingvistul Patrizia De Bernardo Stempel a sugerat că aceasta înseamnă „mare.“ Cuvântul propriu-zis celtic provine din celtic comun * kel-to („luptător, războinic”) în sine derivând din * kellāko- („luptă, război”), în timp ce galate și gallus provin din celtic comun * galatis („puternic, puternic ”)
În sine derivând din * gal-n (a fi capabil, puternic. Numele AD tribale Gallaeci, și grecescul Γαλάται (Galatai, latinizat Galatae vezi regiunea Galatiei din Anatolia ) au fost probabil aceeași origine.
În Comentariile sale despre războaiele galice, Cezar subestimează numărul de locuitori, exagerând în același timp numărul de războinici.
Potrivit scrierilor sale, savanții din trecut au estimat la cinci sau șase milioane numărul locuitorilor unei Galii, cu aproape 100.000 km 2 mai mult decât Franța actuală. Unii specialiști cred că Celtica Gallica a fost populată de aproximativ zece milioane de suflete, dar Ferdinand Lot, luând ca bază spațiul cultivat și făcând comparații cu cifrele obținute în Evul Mediu, propune numărul de douăzeci de milioane de locuitori (aproximativ ca multe ca în timpul domniei lui Ludovic AL XIV – LEA ).
Galia a fost locul, cu mult înainte de cucerire, a unei urbanizări în plină expansiune, așa cum se arată, de exemplu, în săpăturile oppida din Corent sau din Bibracte și ale unui comerț pe scară largă, așa cum au descoperit numeroasele zăcăminte de amfore de vin italic în contextul sanctuarelor.
În cele din urmă, societatea gală, a cărei structură a variat în timp, a părut foarte complexă și ierarhizată în ajunul cuceririi și a dezvăluit o tripartiție funcțională care poate fi interpretată ca o moștenire indo-europeană. Instituțiile sunt similare cu cele ale grecilor și romanilor: o adunare a poporului, un senat și magistrați puse sub autoritatea unui vergobret.
În general, femeile ocupă un loc mai mare decât omologii lor din lumea meditera-neană. Într-adevăr, ei puteau participa la judecăți, deliberau în treburile statului și erau instruiți în arta vindecării.
NOTA personala:
Privind cu atentie cele doua harti care arata imperiul roman inainte si dupa cucerirea galilor, si ambele comparate cu harta Europei de astazi, se poate observa ca in Dacia lui Burebista care era mult mai mare decat Romania de astazi, si nu-i avea ca vecini pe ungurii khazari de care romanii nu auzisera, traiau si gali.
In zona Dunarii se vad niste puncte verzi care indica faptul ca existau comunitati de gali in Dacia. Pe aceeasi harta a imperiului roman vedem ca galii erau si in zona actualei Turcii – Galatia, de unde era usor sa ajunga in Palestiana.
In Romania exista orasul Galati, si eu cunosc o familie care se numeste Galiceanu, nume care vine de tot de la Gali.
Este clar ca Galii din Palestina sunt europeni. Asa cum turcii au venit sau au fost adusi in Galatia, asa si in Palestina au fost adusi arabi si musulmani pentru a fi inlocuiti galii crestini, urmasi ai Mantuitorului. De aceea se spune ca Romania este Gradina Maicii Domnului, pentru ca Sfanta Fecioara era gala din Dacia unde il nascuse pe Iisus.
Povestea din Vechiul testament cu nasterea pruncului iisus este o alta fictiune khazara ca sa-i ascunda adevarata identitate de gal a Mantuitorului.
In realitate Tora evreilor este o culegere de povesti din cultura altor popoare, amestecate cu povesti fictive.
Talmudul satanist este al jidanilor paduchiosi, care pe buna-dreptate isi spun pagani antici, pentru ca provin din acel cult satanic babilonian.
Arabii si musulmanii au fost intotdeauna manevrati de paganii antici talmudici, dar galii nu au fost si nu sunt neam de nevertebrati care sa faca plecaciuni evreilor, asa ca de-a lungul timpului s-a incercat alungarea lor sau/si exterminarea lor, ca si in aceste vremuri pe care le traim.
Insasi asa-zisa lor religie musulmana in frunte cu drogatul Mahomed, este o facatura jidaneasca inventata pentru a putea opri raspandirea crestinismului. Dovada cea mai clara ca unica Biserica crestina a Mantuitorului Iisus Cristos nu poate fi distrusa, se vede si din istoria Nazaretului: chiar si arabii au devenit crestini cand au ajuns in Palestina.
Imperiul roman inainte de cucerirea Galiei: anul 58 I.Cr. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/e6/Europe_-58.png
Imperiul roman dupa cucerirea Galiei. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2e/Europe_-50.png https://media-cdn2.romaniatv.net/unsafe/870×510/smart/filters:contrast(5): format(webp):quality(80)/https://www.romaniatv.net/wp-content/uploads/2021/12/ue-1.jpg https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/8d/1855_Spruneri_Map_of_France_-_Gaul_-_Gallia_in_Ancient_Times_-_Geographicus_-_Gallia-spruneri-1855.jpg
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4a/Gaule_-59.png
Nazaret (în ebraică נָצְרַת, Natzrat sau Natzeret; în arabă اَلنَّاصِرَة, an-Nāṣira sau an-Naseriyye) este un oraș din Palestina situat în districtul de Nord, fiind cel mai populat oraș arab cu circa 80 000 locuitori, dintre care o treime sunt creștini (31%), iar restul musulmani (69%).
Nazaret este un centru de pelerinaj creștin, grație faptului că în Noul Testament, orașul este descris ca fiind locul copilăriei lui Iisus Cristos. Este recunoscută dogmatic expresia „Iisus Nazariteanul, Regele Iudeilor”, care, în abreviere (INRI), se regăsește pe crucile purtate înaintea sicrielor la înmormântările de rit creștin ortodox.
Zona Nazaretului a fost locuită încă în perioada preistorică, așa cum dovedesc descoperirile arheologice din peștera Kedumim (Al Kafza) de pe Muntele Prăpastiei din sudul orașului. Locul e pomenit de 12 ori în versiunile elene ale Noului Testament, sub formele Nazara, Nazaret, Nazarat, Nazarath. Forma Nazara (Ναζαρα), considerată cea mai timpurie, se află în Evanghelia după Matei(Matei 4,13) și cea după Luca (Luca 4,16) și, probabil, în ipotetica Sursa Q care ar fi precedat formele canonice ale evangheliilor.
Forma Nazaret, care e utilizată astăzi și în greaca modernă, apare odată în Evanghelia după Matei (Matei 21,11), de patru ori în capitolele nașterii din Evanghelia după Luca (Luca 1,26; 2,4; 2,39) și odată în Faptele Apostolilor (Fapte 10,38).
În traduceri ale Noului Testament din greacă, denumirea Iisus din Nazaret apare mai multe ori (de pildă, de 17 ori în traducerile engleze) corespunzând formei grecești Iisus Nazariteanul – mai precis Ναζαρηνε – Nazarene sau Ναζωραιος- Nazoraios.
Surse extrabiblice: Forma Nazara se găsește în cea mai timpurie referința extrabiblică la localitate, un citat din Sextus Julius Africanus de pe la anul 200 d.Hr. Părintele bisericii Origene (185-254) folosește formele Nazara și Nazaret.
Mai târziu, Eusebiu , în „Onomasticonul” său, (tradus de Sfântul Ieronim) se referea de asemenea, la localitatea Nazara. Nazaretul este așezat în Galileea de Jos, în Munții Nazaretului, dealuri având o înălțime de peste 350 m. Este situat , mai precis, într-o vale înconjurată din toate părțile de aceste înălțimi. Pe marginile apusene ale văii se află cartierul Orașului Vechi și Cartierul Latin, formate în marea lor parte de un labirint de ulițe pentru pietoni.
În anul 427 s-a zidit Bazilica Bunei Vestiri în prima ei versiune, iar în secolul al VI-lea prima Biserică Sfântul Gabriel de lângă Izvorul Mariei. În anul 614 Palestina a fost cucerită de Persia Sasanidă, iar evrei din Nazaret i-au asistat pe cuceritorii persani în măceluri împotriva populației creștine din regiune. Când bizantinii au reocupat țara in anul 630, împăratul Heraklios a ordonat expulzarea evreilor din localitate, iar existența așezării evreiești la Nazaret a încetat.
La scurt timp după aceea Nazaretul, ca și întreaga Palestină au intrat în stăpânirea califatelor arabe musulmane.
Odată cu cruciadele și întemeierea Regatului cruciat al Ierusalimului în jurul anului 1000, Nazaretul a crescut în însemnătate, iar în anul 1108 regele Baldovin I al Ierusalimului a întemeiat în orășel o dioceză romano-catolică indepedentă, Nazaretul primind statutul de oraș-district.
Localitatea și zece sate din jur, dintre Safuriye (Sephoris, Tzipori) și Kafr Kana au fost administrate de arhiepiscop.
Pe locul vechii bazilici a Bunei Vestiri a fost ridicată o bazilică nouă și impunătoare. Crestinii ortodocși și-au pierdut statutul pe care-l avuseseră și au fost nevoiți să se concentreze în zona Bisericii Sinagogii. Și biserica Sfântul Gabriel a fost rezidită.
Nazaretul s-a extins spre nord, dar a rămas o așezare urbană mică și neîmprejmuită de ziduri.
Sub turcii otomani, în 1584, franciscanii au fost iarăși expulzați.
În 1620 emirul druz care controla zona de coastă a Siriei otomane, cunoscuta azi mai ales ca Liban, a permis din nou accesul franciscanilor și zidirea unei bisericuțe la Grota Bunei Vestiri. Franciscanii au reluat pelerinajele la locurile sfinte din regiune, cu riscul jafurilor și răpirilor de ostatici perpetrate de triburi beduine.
Stabilitatea a revenit in timpul domniei lui Zaher al Umar (Dhaher al-Omar) az-Zaidani, un șeic arab de origine beduină care, sub dominația otomană, a ajuns să stăpânească ca domnitor autonom Galileea și o parte din coasta mării din nordul Palestinei și sudul Libanului.
Protejarea Nazaretului s-a explicat și prin faptul ca Zaher al-Omar a manifestat toleranță față de cultele creștine, a stabilit relații bune cu Franța și a zidit în oraș un serai pentru una din soțiile sale. Seraiul a devenit ulterior o clădire guvernamentală care a a găzduit primăria orașului Nazaret până în anul 1991.
Izvorul Mariei, la Nazaret, imagine din 1891:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Fountain_of_the_Virgin,_Nazareth,_1891.jpg
Zaher a permis franciscanilor să construiască o biserică în anul 1730. Aceasta a dăinuit până în anul 1955, când a fost demolată pentru a face loc unei mari bazilici, a cărei construcție a fost terminată în 1967.
Zaher a permis franciscanilor să achiziționeze în anul 1741 Biserica Sinagogii și a autorizat comunitatea greacă ortodoxă să zidească Biserica Sfântul Gabriel sau Biserica greacă ortodoxă a Bunei Vestiri.
Urmașii lui Zaher, cunoscuți sub numele de Zawahri, împreună cu familiile Zuabi, Fahum și ‘Onassa au făcut parte din elita musulmană tradițională a Nazaretului.
După ce Otomanii au recuperat regiunea, a continuat spre Nazaret fluxul de fonduri bănești europene și au luat ființă noi instituții. Șeicul beduin Aqil Pașa care a exercitat o mare influență în Galileea între anii 1845-1870 creștinii au fost protejați de acesta în zilele masacrelor din Liban din 1860.
NOTA personala:
Turcii s-au dovedit a fi OAMENI in comparatie cu jidanii care i-au ajutat pe persi sa-i macelareasca pe crestini in anul 614, asa cum se precizeaza mai sus. Incepand cu primul razboi mondial programat de jidanii din SUA odata cu programarea urmatoarelor doua razboaie mondiale si infiintarea ILEGALA a statului TERORIST Israel, intervetia CRIMINALILOR englezi este devastatoare pentru Palestina si pentru crestini.
Observati ca organizatia satanista Vatican si-a trimis pizdosnicii sa acapareze credinciosii, mintind ca biserica catolica este crestina. Ca deovada, ca catolicii sunt niste impostori si falsi crestini, sta istoria Constantinopolului care de pe la anul 800 a devenit cel mai bine aparat oras si, la fel ca in anul 1453 cand a fost cucerit de truci prin tradarea cumparata de jidanii finantatori ai campaniilor turcesti impotriva tarilor crestine, in secolu 12 a fost cucerit tot prin tradare de catolicii francezi. Si toate acestea datorita Vaticanului, care a furat biblioteca din Alexandria si apoi a ars cladirea, a controlat imparatii Romei, a imaginat comunismul si coordonat implementarea lui in Rusia, cea mai mare tara ortodoxa, si alte grozavii facute asupra omenirii si crestinilor.
Vlad Tepes si Mihai Viteazul au fost asasinati la comanda Vaticanului pentru ca nu au vrut sa se inchine si sa inchine tarisoarele lor ortodoxe Vaticanului reptiliano-babilonian.
P.S. :
Daca vreti sa vedeti ,,Mandatul britanic pentru Palestina’’ sau harta ONU de impartire a Palestinei in 1947, etc., Google nu le mai gaseste… ,,a uitat unde le-a pus’’ si nu vi le arata.
La 1914 orașul Nazaret avea opt cartiere: ‘Araq, Farah, Jami’, Khanuq, Maidan, Mazazwa, Sharqiya și Shufani. El cuprindea nouă biserici, doua mănăstiri de bărbați, patru mănăstiri de femei, două moschei, patru spitale, patru școli particulare, o școala publică, o stație de poliție, trei orfelinate, un hotel, trei hanuri, o moară de făină și opt piețe de marfuri.
În Primul Război Mondial Imperiul Otoman a pierdut controlul asupra Palestinei, în favoarea Marii Britanii. Înființarea de noi așezări evreiești în Valea Izreel, multe din ele înlocuind satele arabe dezgolite de locuitori în urma vânzării de pământuri de către familia de moșieri Sursuk din Beirut, s-a însoțit de o scădere a importanței economice a Nazaretului.
În anul 1926 locuiau în Nazaret 8000 locuitori arabi, din care doua treimi erau creștini și o treime musulmani. Mai locuiau în oraș și o mică comunitate evreiască formată din 58 membri (1922) pentru care centrul urban evreiesc cel mai apropiat se afla în localitatea Afula, înființată recent în 1925.
Modernizarea și creșterea orașului erau lente în raport cu alte orașe arabe. Electificarea Nazaretului s-a amânat până în anii 1930. În schimb s-au realizat progrese în domeniul aprovizionării cu apă potabilă. S-au creat două rezervoare suplimentare pe dealurile din nord-vest și s-au adăugat câteva noi cisterne. În anul 1924 a fost înființat Spitalul englez iar în 1923 s-a încheiat zidirea Bisericii Salesiene.
Până în anul 1930 au luat ființă și o biserică baptistă, un parc municipal la Izvorul Mariei și o stație de poliție instalată în Seraiul lui Zaher al-Umar. De asemenea a fost extins cartierul musulman Sharkiya. Orașul a fost legat prin soseaua 60 de Afula.
Din primii ani ai mandatului britanic in Palestina, populația arabă din Nazaret s-a opus prin reprezentanții ei mișcării sioniste și a susținut naționalismul arab, mai întâi „sirian de sud” și apoi „palestinian”.
Delegați din Nazaret au participat la Primul Congres al arabilor din Palestina la Ierusalim in anul 1919. Ei au subscris la o scrisoare de protest împotriva mișcării naționale evreiești reprezentate de sionism.
În 1922 a luat ființă și la Nazaret o Asociație arabă Musulmano-Creștină, sprijinită financiar mai ales de familia Zuabi. În anii 1936-1939 Nazaretul a jucat un rol minor în revolta arabă din Palestina.
La 26 septembrie 1937 comisarul de district Lewis Yelland Andrews a fost asasinat la Nazaret de către rebeli arabi locali. Pînă în anul 1946 municipiul Nazaret s-a extins, și s-au creat noi cartiere – Maidan, Maslakh, Khanuk li Ninsawi.
Pe mai multe înălțimi din localitate s-au înălțat turnuri de control. În fosta cazarmă otomană s-a instalat Comisarul britanic al districtului. S-au mai înființat și sedii noi ale Departamentului pentru Agricultură și Departamentului pentru măsuratori și colonizare.
În 1947 în ajunul Războiului cu evreii populația orașului era de 17.000. Planul O.N.U. de împărțire a Palestinei din 1947 între un stat evreiesc și unul arab, a alocat Nazaretul viitorului stat arab. Partea arabă a respins planul. În lunile de dinaintea evacuării forțelor și a administrației britanice, Nazaretul a devenit un loc de refugiu pentru numeroși arabi palestinieni veniți din orașe precum Tiberia, Haifa și Beitshan (Baysan), care au căzut în mâinile unităților evreiești respectiv, la 18 aprilie, 22 aprilie, și 22 mai 1948.
În timpul Războiului arabo-evreiesc din 1948-1949, cunoscut la evrei ca Războiul de independență al Israelului, Nazaretul nu a constituit propriu zis un camp de bătaie.
La 9 iulie 1948 detașamente din așa numita Armată Arabă de Eliberare, la care s-au alăturat o parte din sătenii arabi dimprejur, și-au făcut intrarea în Nazaret. Apărarea localnicilor consta din 200-300 combatanți risipiți pe dealurile din jurul orașului. Greul luptelor pentru controlul Nazaretului s-a dus în satele dimprejur, mai ales la Saffuriya, unde locuitorii au depus rezistență până ce au fost risipiți la 15 iulie de niște raiduri aeriene israeliene.
În cele zece zile de lupte dintre primul și al doilea armistițiu, după o rezistență mai mult simbolică, la 16 iulie Nazaretul a capitulat în fața soldaților israelieni, care participau la așa numita „Operațiune Dekel” („Palmier”). Primarul musulman al orașului, Yusef Fahum, a cerut încetarea oricărei rezistențe pentru a preveni distrugerea orașului.
Comandantul poliției a ridicat drapelul alb pe clădirea Seraiului.
Capitularea orașului a fost pecetluită printr-un document scris, prin care conducerea Nazaretului a acceptat încetarea focului în schimbul promisiunii din partea ofițerilor israelieni, inclusiv comandantul de brigadă Ben Dunkelman, care a condus Operațiunea Dekel, de a proteja de daune pe civilii din localitate. La scurt timp după semnarea acordului, Dunkelman a primit un ordin prin care generalul Haim Laskov îî cerea sa evacueze cu forța arabii din oraș. Dunkelman a refuzat aceasta, explicând că a fost șocat și cutremurat de conținutul ordinului care făcea abstracție de acordul pe care el și însuși Laskov l-au semnat.
La 12 ore după aceasta el a fost demis din post, dar totuși a reușit sa obțină asigurări că securitatea populației Nazaretului va fi garantată. Premierul și ministrul apărării noului stat evreiesc, David Ben Gurion, care voia să preîntâmpine proteste în lumea creștină, a sprijinit această decizie. Până la sfârșitul războiului, populația Nazaretului a fost martoră la venirea unui mare număr de refugiați din orașele și satele arabe ale Galileei. Nazaret este cel mai mare oraș din Israel cu o populație majoritar arabă. Până la instituirea mandatului britanic asupra Palestinei orașul era format preponderent din arabi creștini (predominant ortodocși), cu o minoritate musulmană.
În prezent, creștinii constituie o parte semnificativă din populația orașului (maroniți, ortodocși, romano-catolici, melkiți, anglicani, baptiști, evangheliști și copți) însă sunt minoritari. Populația musulmană a crescut rapid, din mai multe considerente, însă mai ales din cauza că orașul a servit ca centru administrativ sub conducerea britanică, existând un flux mare de musulmani care se stabileau aici.
În 2009, structura religioasă era următoarea:
– 69% musulmani, respectiv
– 30,9% creștini și
– 0,1% evrei.
Primarul orașului este un creștin.
Zona metropolitană are o populație de 210 000 de locuitori, dintre care 59% sunt arabi și 41% evrei.
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/3e/Nazareth_Panorama_Dafna_Tal_IMOT_%2814532097313%29.jpg https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/88/Basilica_of_the_Annunciation.jpg/193px-Basilica_of_the_Annunciation.jpg
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/17/Israel_location_map.svg/290px-Israel_location_map.svg.png
https://lp-cms-production.imgix.net/2019-06/1cdf21d0fecbcd860455d2d233dc41cc-nazareth.jpg
https://media.timeout.com/images/105376020/750/422/image.jpg
https://media.timeout.com/images/103618464/750/562/image.webp
https://media.timeout.com/images/103618465/750/562/image.webp
Autor: Mihai M.
Sursa: IonCoja.ro
