Dezastrul guvernarii peneliste
Cu tot duşul rece pe care ni-l administrează pandemia, mulţi români au rămas, încă, în logica dezbinării.
Promotorul acestui mod de gândire şi acţiune a fost Traian Băsescu. Apariţia după 1990, în România, a unui nou partid al maselor, PSD, îi deranja până la exasperare pe continuatorii fostei securităţi ceauşiste. Cu tot arsenalul lor de informatori, practici, dosare şi tehnici de luptă subterană, se vedeau totuşi în pericol de a rata preluarea ţării deghizaţi în reformatori. A fost un gest limită acela de a-l desemna tocmai pe Traian Băsescu, pe care-l ştiau visceral şi imprevizibil, drept vârful lor de lance în lupta cu PSD. Au riscat totuşi în acest fel pentru că erau disperaţi că vor pierde totul. Şi pentru că îl ştiau pe fostul şef de la Anvers suficient de aventurier pentru a se deda la acele nebunii necesare câştigării cu orice preţ a puterii, nebunii compatibile doar cu natura lui dictatorială.
Au ales bine pentru ei la vremea respectivă. Traian Băsescu a ajuns preşedintele României şi s-a concentrat total pe războiul de distrugere a PSD. A făcut două mişcări decisive în acest sens: şi-a înscris partidul său de cozi de topor în PPE, asigurându-şi un aliat european major, şi a pus pe picioare binomul SRI – DNA, o armă letală pentru anihilarea adversarilor interni.
Când în decembrie 2014 a devenit preşedinte Klaus Iohannis, mulţi au sperat că această alegere reprezintă, de fapt, adevărata rupere a României de comunism şi de securism. Realitatea de azi, la mai bine de 6 ani de la acel moment, demonstrează dureros că nici vorbă de aşa ceva. Cei care l-au făcut preşedinte pe Klaus Iohannis au fost exact aceiaşi care l-au făcut şi l-au ţinut 10 ani preşedinte şi pe Traian Băsescu. Exact aceiaşi! Pentru care Klaus Iohannis nu reprezenta nimic mai mult decât o marionetă pe care să o tragă ei de sfori, din umbră.
Klaus Iohannis a fost pus să ducă mai departe războiul de distrugere a PSD început de Traian Băsescu. I s-a cerut să-l câştige cu orice preţ, cât mai repede. Garantându-i-se, în schimb, realegerea pentru un al doilea mandat. Angajamente şi promisiuni luate şi ţinute!
Cu un aparat de propagandă uriaş, cu o susţinere de afară deloc dezinteresată, cu nişte servicii secrete implicate în politică mai mult decât partidele parlamentare şi cu un binom SRI – DNA jucând la rupere, pentru el, în zona poliţiei politice, Klaus Iohannis aproape că a reuşit să destructureze PSD – ul. Câştigase europarlamentarele, câştigase preşedinţia! Mai avea de bifat doar împlinirea anticipatelor şi ar fi luat totul.
Doar că, spre ghinionul lui, a venit pandemia! Examenul adevărului!
Din postura de figurant cu rol strict de executant de ordine, Klaus Iohannis s-a trezit dintr-odată obligat să guverneze de-a binelea. Să caute soluţii şi să decidă singur. Singur, pentru că aceia care, de fapt, ar fi trebuit să fie adevăraţii executivi, premierul şi guvernul său, erau şi ei, la rândul lor, tot nişte figuranţi. Adică fără proeminenţă, fără valoare, fără idei, fără iniţiativă.
În aceste zile vedem şi simţim pe pielea noastră rezultatele obţinute de liberali la examenul adevărului. Dezastruoase!
Ludovic Orban, consecvent doar la geluitul părului şi la acuzarea pesedeului de toate relele din lume, apare ca fiind într-o perpetuă derută. Deschide şedinţele de guvern, în prezenţa presei, cu ton şi gesturi autoritare de care nu se sinchiseşte nimeni. Cere anchete, demiteri, sancţiuni, dar i se explică că „sunt de-ai noştri” şi o lasă baltă.
Premierul „nostru”, prelungind obsesiile preşedintelui „nostru”, are o singură grijă: obstrucţionarea pesedeului prin toate mijloacele. Cultivarea dezbinării românilor, pe criteriul pro sau contra ciumei roşii, până la autodistrugere naţională.
Vrea Gabriela Firea – pesedista – să testeze de coronavirus populaţia Bucureştiului?
Veto cu spume! Orban îi cere imperativ lui Tătaru să nu semneze, şi Tătaru se supune. Deşi, când era doar Secretar de Stat, susţinuse această iniţiativă a doctorului Străinu Cercel. Chiar şi asa, Firea, încăpăţânată, vrea să meargă mai departe. Orban, preocupat de binele obştii, otrăveşte fântânile şi pârjoleşte totul în cale. Ordonă Institutului Naţional de Statistică (unul dintre partenerii din proiectul Firea – Străinu Cercel) să se retragă din proiect. INS execută ordinul fără crâcnire. Disciplină liberală, nu glumă!
Pesedeul propune o iniţiativă legislativă privind unele măsuri economice de sprijinire a IMM-urilor în actuala criză.
PNL se opune cu indignare. No way. Populism. PSD insistă şi, culmea, obţine sprijinul TUTUROR celorlalte partide parlamentare (mai puţin PNL, evident) pentru proiectul său de lege. Parlamentul îl votează cu o largă majoritate. Suntem aproape de o incredibilă stare de unitate naţională a acestui popor, rupt în două până acum de ambiţiile ultimilor săi doi preşedinţi. Dar nu! Aşa ceva nu se va întâmpla. PNL e vigilent. Niet la solidaritate! Contestă la CCR legea tocmai votată de parlament.
Nimic de acceptat de la ciuma roşie. Ei, liberalii, au măsuri mai bune decât ce-au votat toţi ceilalţi. Şi economice şi sociale. Ce dacă, în practică, se dovedesc confuze şi inaplicabile. Nu contează. Lasă să fie acolo, la tonă, publicate în Monitorul Oficial. Mediul de afaceri, în proporţie de peste 70%, le contestă, le consideră nesatisfăcătoare. Ei şi? Băncile să nu se supere.
O altă cerinţă formulată imperios de Orban exact în cele trei minute acordate presei din ultima şedinţă de guvern a fost eliminarea de urgenţă a Sorinei Pintea de la conducerea spitalului din Baia Mare. Aceasta revenise asupra demisiei sale şi mai avea de efectuat 4 luni până să-şi încheie mandatul pe care îl câştigase prin concurs. Dar, Orban, intransigent, a ordonat demiterea imediată: OUT pesediştii! Opriţi ascensiunea lui Arturo UI!
Asta îl preocupă! Asta îi preocupă! Războiul cu pesedeul şi cu pesediştii. Atât! Altceva numai ştiu. Altceva nu mai există pentru ei. Şomeri, economie, salvarea ţării de la colaps, retrogradate la coada listei. La „şi altele”!
Preşedintele Iohannis nu uită, în niciunul dintre mobilizatoarele sale discursuri, să declare cât de mulţumit este de guvernarea PNL. Are şi motive. Mai toate marile focare de coronavirus sunt găzduite până acum de oraşe conduse de liberali: Suceava, Arad, Timişoara, Deva etc. Poţi să-l contrazici? Faptele vorbesc.
Doar că toate aceste performanţe l-au făcut gelos pe Emil Boc. Ce, Clujul, care e tot liberal, să rămână mai prejos?
Şi Clujul a punctat, decisiv, ieri. Decisiv şi apoteotic. Exportul miilor de zilieri pentru activităţile agricole sezoniere din Germania şi Italia s-a făcut prin intermediul aeroportului din Cluj. Imaginile cu îmbulzeala de acolo, nederanjată în niciun fel de autorităţi, de apărătorii neîmblânziţi ai ordonanţelor militare indiferent de instituţie şi uniformă, au aruncat în cel mai perplexant tragicomic şi starea de urgenţă promovată cu emfază de Klaus Iohannis şi credibilitatea apretată propagandistic a preaputernicilor zilei.
Reîntoarcerea la comerţul cu sclavi ca formă de salvare pe timp de pandemie este, totuşi, prea suprarealistă.
Cred că asistăm la blestemul lui Brătianu. Altfel nu se explică degringolada galbenilor. În ritmul ăsta, cu certitudine, îi aşteaptă soarta PNŢ – ului.
…adica ce va asteptati?