Despre daci, cu drag și admirație

Despre daci, cu drag și admirație

0 117

Genul de carte precum cea semnată Dan Alexe (𝑫𝒆-𝒂 𝒅𝒂𝒄𝒊𝒊 𝒔̦𝒊 𝒓𝒐𝒎𝒂𝒏𝒊𝒊: 𝑶 𝒊𝒏𝒕𝒓𝒐𝒅𝒖𝒄𝒆𝒓𝒆 𝒊̂𝒏 𝒊𝒔𝒕𝒐𝒓𝒊𝒂 𝒍𝒊𝒎𝒃𝒊𝒊 𝒔̦𝒊 𝒆𝒕𝒏𝒐𝒈𝒆𝒏𝒆𝒛𝒆𝒊 𝒓𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒊𝒍𝒐𝒓, n.r.) pare a fi scrisă „la comandă”. El se ocupă de tradiţia noastră culturală pe care o demolează punctual, dar din perspectiva unui rătăcit printre rătăciri mitologice considerate „derive colective”. Pare a se teme de mitologie şi de „originile mitice” pe care le consideră invenţii şi le priveşte de sus, ca un zeu critic.
Un zeu cu IQ-ul 50, după cum recunoaşte, care are şi aversiune pentru cifre (adică pentru matematică) şi pentru spiritualitate, declarându-se ateu.
Cu atâţi păpuşari disimulaţi în buni samariteni, cercetând ei lacunele istoriei, dar care lucrează de zor la preluarea spaţiului valah (confundat cu pământul făgăduinţei, himera celor blestemaţi să nu aibă o ţară), nu-i imposibil ca asemenea atacuri asupra istoriei şi fiinţei naţionale să fie orchestrate şi programate „pas cu pas”, după cum suna un titlu de carte a unui clasic în viaţă.
Domnule profesor, oricât aţi afunda în modestie dacii, care, după cum spuneţi că au fost şi ei acolo, ca toţi ceilalţi, a treia spiţă de la căruţa Antichităţii, după romani şi după greci, dacă sunt unii care şi după două milenii depun efort pentru a-i discredita şi îi urăsc din pseudo-sufletul lor de clone sumeriene, acesta este un semn că dacii au fost mai mult decât reflectă pretinsa istorie oficială.
Nu ştiu cum a reuşit domnul Funar să descopere că dacii au construit piramidele egiptene (poate i-a vorbit în vis un sacerdot al dacilor!), însă afirmaţia dumnealui este un act de mare curaj, având în vedere la ce te expui, la momentul actual al istoriei, care are o cunoaştere precară în materie de daci şi mai ales în materie de piramidologie.
Cu toate acestea, afirmaţia „funariană” nu este chiar aberantă, având în vedere că, după cum am mai scris aici, dacii au fost singurul neam de pe pământ care a deţinut şi utilizat întreg arsenalul de etaloane de măsură al celor ce au construit piramidele din Egipt.
Or, asta nu se poate explica decât în ideea că un fir cultural şi genetic leagă neamul geto-dac de acei misterioşi constructori de piramide. Cu alte cuvinte, ei ne sunt strămoşii, iar dacii au păstrat în cercurile lor iniţiatice toată ştiinţa şi tradiţia acelor arhitecţi de piramide, care, foarte probabil, au fost atlanţii.

Un loc central în arsenalul etaloanelor dacice l-a avut cotul sacru de 0,63566 m, considerat a zecea milioana parte din raza polară a pământului, dar şi submultiplu său, degetul piramidal, de 25 de ori mai mic. Astfel, circumferinţa cercului cu T-uri de pe platforma Soarelui de Andezit are fix 30 de coţi sacri, adică 750 degete, acele piese T în număr de 75, fiind dispuse cu precizie din 10 în 10 degete. Mai mult decât atât, arcul solar trasat pe cercul cu piese T, măsoară fix 6 coţi sacri, adică punctul de răsărit (şi apus) al Soarelui parcuge pe cercul cu T-uri un cot într-o lună de zile. Numai din aceste observaţii ar trebui ca domnii de prin academii să se sesizeze şi să accepte că acel artefact a fost proiectat cu cotul sacru al piramidelor.
La fel de evident rezultă utilizarea cotului sacru şi din raza Sanctuarului Mic Rotund, care este de 6,3 m, adică 10 coţi. De asemenea, clădirea descoperită la Grădiştea, în care s-a găsit acel vas poansonat cu formula DECEBALUS PER SCORILO, avea forma unui poligon cu 20 de laturi, care se înscrie perfect într-un cerc cu raza de 10 coţi sacri. Chiar vasul conic atipic, căruia arheologii nu-i înţeleg rostul, avea deschiderea circulară cu diametrul de 2 coţi piramidali (restauratorii l-au redus cu 21 mm, adică la numai 1,25 m din 1,271 m cât a fost valoarea originală), vas care nu era decât un etalon regal calibrat, cu măsura de 1 cot cubic, ce reprezenta unitatea de capacitate a dacilor. (Vezi provocari-geto-dacice)
Şi aş putea continua cu exemple care arată că dacii foloseau la măsurat cotul piramidelor egiptene, dar nu este aici rostul cifrelor, care chiar plictisesc, dar pe care dacii le stăpâneau foarte bine.
Ei au păstrat milenii la rând aceste etaloane în stare perfectă, chiar şi în modernitate (înainte de adoptarea Sistemului Metric) cotul sacru măsurând în Ţara Românească 0,637 m, iar în Moldova 0,644 m.
La fel de puţin s-a decalibrat stânjenul, care pe vremea lui Şerban Vodă măsura 1,968 m, din 1,97 m pe care îi avea la origine, adică la construirea Piramidei-Keops, măsura stânjenului fiind înscrisă în lungimea la interior a sarcofagului din Camera Regelui (cine nu crede poate verifica!).
Am mai spus că o civilizaţie adevărată poate fi considerată analizând precizia calendarului folosit şi ce etaloane de măsură posedă, iar la acest capitol dacii îi depăşeau şi pe romani şi pe greci. (Vezi aici; Geto-dacii şi ştiinţa numerelor sacre, n.r.)

E clar că romanii nu au avut un sistem de etaloane propriu de încredere din moment ce au trebuit să cucerească Grecia pentru a împrumuta de la ei pletra, din care au definit pesul roman de 02957 m.
Apoi grecii de unde aveau ei măsura pletrei?
Nu cumva a fost tot o moştenire getică? Asta deoarece doar ei au purtat peste generaţii măsurile piramidelor, iar pletra reprezenta o zecime din dublul înălţimii Piramidei-Keops.
Ca să nu mai amintesc de faptul că, la fel de posibil, grecii au avut şi etalonul numit stadie de 185 m tot de la geţi. Ei bine, dacă se trasează arcul solar pe circumferinţa Sanctuarului Mare Rotund, care avea 29,56 m, nu 29,4, cât consideră arheologii (posibil era placat pe exterior, ceea ce nu mai poate fi dovedit), atunci arcul solar măsoară 18,5 m, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că 10 măsuri ale arcului solar defineau stadia grecilor.
Şi dacă grecii nu au avut sancturare circulare de genul celui de la Sarmisegetuza, atunci stadia a migrat de la geţi şi în baza ei au definit ei toate celelalte etaloane.
Toate acestea şi multe altele conduc la ideea că dacii au deţinut o cunoaştere mai mare decât romanii sau grecii, cocoţaţi vremelnic pe culmile civilizaţiei din conjuncturi aleatorii, pe care le observăm şi la popoarele de azi.
Totdeauna, însă, vor răzbi cei care au rădăcini adânci în istorie, căci viitorul este înscris în sufletele noastre şi se înalţă ca o coloană fără sfârşit pe temelia înaintaşilor.
Şi nu trebuie să permitem alogenilor să ne ofenseze miturile şi strămoşii!

Autor: Dorel Bîrsan
Preluare: biransblogblog.wordpress.comx
Sursa: IonCoja.ro

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.