De la „gogoși” la războaie pentru „democrație”
Triumful corporațiilor americane
Gândiți-vă la o simplă gogoașă, o sferă de aluat prăjită în ulei, presărată cu zahar sau umplută cu ceva. Produsele acestea de patiserie au fost create și i-au bucurat pe oameni de secole și sub diverse forme. Apoi, la jumătatea anilor 1900, o mare corporație americană numită Dunkin’ Donuts a dat lovitura vânzând ceea ce în cel mai bun caz poate fi descris drept o imitație nereușită și fadă a originalului. Era ideea unei corporații despre tradiționala gogoașă.
Geniile de marketing ale companiei au convins milioane de americani – și o bună parte din restul lumii – că gogoșile lor produse în masă sunt extraordinare. Acum Dunkin’ se vând în neștire în întreaga lume, însă cine cumpără o gogoașă de la un mic magazin de patiserie își va da seama cât de falsă este afirmația corporației cum ca are cele mai bune produse”, arata scriitorul american A.J. Smuskiewicz.
„Inovația senzațională a marilor lanțuri americane de tip fast food a corupt multe alte tipuri de mâncăruri. Să comparăm amestecurile chimice ale hamburgerilor de la McDonald’s cu hamburgerul simplu, tradițional, plin de carne pe care îl fac oamenii de modă veche și micile restaurante. Aceasta este mâncarea artificială pe care mase întregi de oameni au fost condiționate de companiile de publicitate să și-o dorească. Iar pe lângă reclame se adaugă ingrediente care dau dependență.
Cred că acest model de succes al artificialității poate fi extins mult dincolo de afacerile fast food și poate ajunge în orice sector economic controlat de corporațiile gigant din America. De fapt, cred că ceea ce este „măreț” în America se poate rezuma la formula: artificialitate x marketing = măreția americană.
Acestea pot fi considerate cele mai importante produse pe care SUA le exportă astăzi. America nu mai este recunoscută ca producător de oțel, așa cum se întâmpla când SUA erau o țară adevărată. Acum America a devenit o mare armată cu o bursă.
Să ne gândim la telefoanele „smart” și la alte gadgeturi care asigură conexiunile online, virtuale, de care foarte mulți oameni au devenit dependenți din punct de vedere psihologic.
Marketingul de masă i-a convins că pentru a trăi au nevoie de aceste tehnologii artificiale produse de corporații așa cum au nevoie de oxigenul mamei natură. Structura economică corporatistă este în așa fel concepută încât, dacă nu utilizezi măcar unele dintre aceste tehnologii electronice, nu mai poți supraviețui și nu mai poți funcționa în lumea modernă.
O persoană conștientă nu poate face decât următoarele observații: oamenii merg pe stradă uitându-se în telefoane, uitând de lumea reală din jurul lor, inclusiv de trafic; oamenii mănâncă împreună cu prietenii sau familia, însă nu vorbesc și nici măcar nu se uită la comeseni, pentru că sunt absorbiți de lumea virtuală din telefoanele lor.
Adulții sacrifică relațiile reale pentru relațiile artificiale din lumea virtuală și pentru pornografie.
Copiii nu se mai joacă în lumea reală pentru că, la fel ca părinții lor, sunt dependenți de lumile virtuale la care ajung prin dispozitivele de acasă.
Dispozitivele „realității virtuale” de astăzi sunt concepute și promovate pentru a ne îndepărta de realitate și a ne transporta în locuri imaginare. Poți cumpăra toată realitatea virtuală pe care o vrei de pe Amazon și poți plăti cu bani virtuali.
Nu mai folosești bani adevărați când mergi la magazin. Poți plăti cu banii imaginari de pe cardul de credit și poți să faci datorii mari, câtă vreme nu plătești fizic pentru cumpărături, pentru că acesta este modelul american.
Sau poți să folosești noii bani imaginari numiți criptomonede. Oare care va fi următoarea mare șarlatanie pe care societatea o va inventa?
Tehnologia și realitatea virtuală sunt cele mai evidente manifestări consumeriste ale marketingului american al artifcialității. Însă acest concept se extinde și în marketingul și consumul politicilor sociale, acolo unde lucrurile imaginare și propaganda sofisticată sunt considerate mai importante pentru influențarea opiniei publice decât realitatea și adevărul obiectiv.
Acest lucru a fost demonstrat de modalitățile de mare succes prin care elita americană și cea occidentală în general au introdus insidios agendele „progresiste” în aproape toate instituțiie mari. Exemple ale acestei agende sunt: zero net emisii poluante, schimbările climatice, diversitatea, egalitatea, incluziunea, guvernanța de mediu și socială, precum și programul globalist al Forumului Economic Mondial.
Aceste agende, care au fost concepute în primul rând pentru a spori puterea elitelor asupra oamenilor obișnuiți, nu au nicio bază în lumea reală, însă par să domine toate marile corporații, organizațiile media, instituțiile academice, mediul medical și științific. Nu poți să scapi de ele. În viziunea mea, oamenii educați acceptă aceste lucruri pentru că țin la locurile lor de muncă, în timp ce oamenii mai puțin educați și cei neinformați nu au habar că lucrurile pot fi și altfel.
În acest fel, artificialitatea triumfă în fața realității și a adevărului. Marketingul politicii externe americane și occidentale a dus triumful acesta pe culmi și mai înalte.
Cel mai bun exemplu recent este războiul din Ucraina. Am văzut aceeași propagandă de mai multe ori, de la războiul din Vietnam și până la cel din Irak. Toate sunt triumfuri ale mașinii de marketing a complexului militaro-industrial, însă nu aduc nimic bun pentru oamenii din acele țări și sunt foarte costisitoare pentru americani.
Așadar, ni se spune că masele de oameni înghit toată această propagandă împreună cu gogoșile și hamburgerii artificiali și acceptă minciunile promovate de presă exact în același fel în care cumpără ultimul model de iPhone și orice mai pot cumpăra pe Amazon.
Este adevărat acest lucru?
Oare majoritatea oamenilor chiar cred toată propaganda despre război, despre schimbările climatice, despre diversitate, egalitate, incluziune, guvernanță de mediu și socială? Sau oamenii de astăzi, cufundați în realitatea lor virtuală, sunt atât de rupți de realitate încât nu au habar despre ce se întâmplă în lumea reală – fie că e vorba despre o țară de departe, despre țara lor, despre cartierul în care locuiesc sau chiar despre casa și familia lor?
Sunt tentat să cred că explicația este aceasta din urmă.
Triumful promovării artificialului se observă în fiecare zi în societățile vestice. De la mâncare artificială, la relații artificiale, la știri artificiale, economii artificiale, educație artificială, știință și războaie artificiale, am ajuns să trăim într-o societate în mare parte artificială.
Asta este vestea proastă. Vestea bună este că mai exista bastioane izolate ale adevărului și ale realității, așa cum există câteva surse de informare oneste, independente și necorporatiste. Și să sperăm că va exista mereu câte un magazine local cu gogoși adevărate.
Trebuie doar să aloci ceva timp și să depui ceva efort pentru a căuta aceste lucruri bune ascunse prin grămezile de mizerie
Autor: A.J. Smuskiewicz
Preluare: unz.com
Sursa: anonimus.ro
