De ce zâmbește Putin?

De ce zâmbește Putin?

0 112

Aud o propagandă deșănțată cum că, prin decizia luată în SUA, „Putin se bucură”. Nu-i aud însă pe bravii propagandiști spunând de ce au ajuns americanii la fundul sacului și cum de le crește datoria precum Făt Frumos, cum de le sărăcește într-un asemenea hal populația și cum de economia lor a ajuns una similară economiilor din Orientul Apropiat, pe baza stoarcerii ultimelor picături de petrol din pământ și din rezerve. Despre asta nu prea se mai vorbește. 
În ceea ce-l privește pe Putin, cred că Peskov a fost cât se poate de clar în conferința de presă. Nu, SUA nu va suspenda ajutoarele acordate Ucrainei, măsura fiind una strict de circumstanță și limitată în timp.
E o mostră de gândire coerentă. Rușii știu bine că americanii nu vor renunța decât atunci când oceanul datoriilor se va revărsa, sufocându-i. Iar pentru asta trebuie să mai treacă puțin timp. Însă, motive de bucurie pentru ei există, chiar dacă nu directe. 
Cred că nu mai e un secret pentru nimeni că invazia rusă din Ucraina a fost o greșeală care i-a luat prin surprindere pe yankei. Încă de la început, planul lor era unul simplu: Rusia cucerește Ucraina printr-o operațiune fulger, după care brigăzile extremiste urmau să declanșeze lupte de gherilă care ar fi epuizat „ocupantul”.
Doar că nu s-a întâmplat așa: Rusia și-a eliberat etnicii de sub regimul nazist și și-a fixat o linie de apărare de-a lungul acestei granițe, provocându-i pe ucraineni să atace. Iată pe scurt rezumatul războiului de acolo care a epuizat Occidentul. 
Care-s însă motivele adevărate de bucurie ale lui Putin?
Dincolo de rezultatele de pe front – care arată că ucrainenii mai degrabă preferă să se predea decât să lupte într-un război care nu-i al lor – avem o situație geopolitică interesantă.
Strategii de prin think-tank-urile americane își cam dau seama că situația e nasoală, astfel încât caută să o acopere cu altceva, pentru a o masca. E jocul clasic al SUA. Doar că acum luptă pentru ei un erou nefast: propria lor prostie ajunsă la un nivel nesustenabil.
Explicația am găsit-o în „The Diplomat”, într-un excelent articol al lui Chandran Nair, fondatorul și CEO-ul „Global Institute for Tomorrow”. Acesta pornește de la o observație banală pentru orice observator care nu e superficial: Încercați doar să căutați o poveste pozitivă despre China în orice zi a săptămânii în oricare dintre principalele instituții media globale. În afară de articolele din ianuarie despre Anul Nou Chinezesc, aproape că nu există.
S-ar părea că circulă o notă confidențială în cadrul grupurilor media occidentale care îi ghidează pe reporteri și pe editori să se asigure că nu pot exista știri pozitive care să vină dintr-o țară cu 1,3 miliarde de oameni.
E limpede, situația aceasta o vedem și noi.
Există trei elemente care ghidează comportamentul mass-mediei occidentale, identificate perfect de autor:
În primul rând, este convingerea că China este o amenințare pentru lume și că această credință trebuie întărită neîncetat cu fiecare oportunitate disponibilă.
Cum și de ce China este o amenințare nu este niciodată explicat; aceasta este natura adânc înrădăcinată și aproape religioasă a credinței.
Argumentele solide nu contează. Principiile de bază ale jurnalismului bun sunt ignorate atunci când vine vorba de o poveste despre China. Nu este nevoie să explicăm sau să demonstrăm de ce China este o amenințare globală. (…)
În al doilea rând, China trebuie să fie legată de fiecare posibil eveniment global care afectează Occidentul. Acest lucru oferă Occidentului o oportunitate de a ataca China, în timp ce își șterge propriile acreditări ca presupus arbitru a ceea ce este bine și rău în relațiile internaționale.
De la pandemie la războiul Rusia-Ucraina la emisiile de carbon; de la creșterea nivelului mării până la lupta pentru pământuri rare; de la construirea infrastructurii în Africa până la producția de vaccinuri – trebuie să existe un unghi care să demonizeze țara și să insufle frică în națiunile occidentale (și nu numai). (…)
A treia parte a acestui fenomen, care în mod surprinzător nu este contestată de cititorii liberali ai mass-media mainstream, este sentimentul că trebuie făcut totul – chiar și prin metode ilegale și neloiale – pentru a opri ascensiunea Chinei. Nu contează drepturile a sute de milioane de chinezi de a avea o viață mai bună după un secol de sărăcie și privațiuni. 
De-aici, articolul ia însă o turnură diferită de ceea ce vreau eu să subliniez. Mai precis, autorul (Chandran Nair; n.r.), caută să găsească metode de combatere a puterii mediei occidentale prin crearea de grupuri de presă mici și oneste care să disemineze corect informația.
Părerea mea este că nu-i nevoie de o asemenea acțiune programatică, anticorpii apărând singuri. Sunt numeroși analiști independenți, scârbiți de mocirla mediei occidentale care aleg să informeze corect și asta fără a suge de la un Soros sau de la alte jivine occidentale. 
De ce spun însă că Putin are motive de bucurie?
Asemenea fenomene mediatice sunt specifice unui început de război. Media este împinsă la înaintare pentru a arăta publicului imbecil de peste Ocean care-i dușmanul. Cum războiul din Ucraina bate pasul pe loc, iar fenomenele de acolo conduc la un iremediabil eșec al operațiunii americane, narațiunea trebuie acoperită cu altceva, iar un nou război proxy ar canaliza alte trilioane către nesătulul complex militaro-industrial american. De aceea, părerea mea e că SUA se pregătește să declanșeze bomba unei confruntări proxy cu China. 

Recent Taiwanul a prezentat cu mare tam-tam „propriul său submarin”. Presa de acolo a publicat o imagine de la distanță, doar că reporterii de la eveniment au luat detalii care-s de-a dreptul hilare(vedeți imaginea atașată). Acestea au explodat pe rețelele de socializare, fiind sursa multor bancuri.
De aproape, submarinul taiwanez arată de parcă ar fi fost făcut de subsemnatul. Pur și simplu e o glumă proastă. Nimeni n-a putut înțelege ce anume i-a mânat pe taiwanezi, care-s oameni dezghețați la minte și capabili de chestiuni extraordinare, să facă așa ceva. 
De fapt n-au făcut-o ei, ci păpușile puse să conducă acolo. Puteau, desigur, să găsească o butaforie mai finisată, însă  toată operațiunea s-a făcut pe repede-înainte, așa cum au cerut-o americanii. Interesul acestora este ca Taiwanul să facă, exact ca în cazul Ucrainei, diverse provocări la adresa Chinei, astfel încât să se declanșeze un conflict. O prostie mai mare nici că există!
Iată de ce Putin zâmbește. În timp ce Rusia a adoptat o atitudine suspect de calmă, China nu va proceda la fel întrucât sunt secole de frustrare care apasă puternic.
Chinezii nu se vor sfii să atace direct SUA, știind bine că imperiul acestora e gol. Un asemenea eveniment nu va face altceva decât să sufoce SUA, incapabilă să lupte pe două fronturi în același timp, chiar dacă cele două fronturi sunt proxy.
Până la urmă, toate imperiile sunt dărâmate de prostia acumulată la vârfurile lor. Iar ceea ce vedem în SUA întrece de multe ori „limita de sustenabilitate!

Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.