De ce suntem mitocani cand stam la coada

De ce suntem mitocani cand stam la coada

0 61

Dupa ce ti se intampla sa stai la doua-trei cozi intr-un interval scurt de timp, ajungi sa crezi ca te-ai inghesuit cu aceiasi indivizi in drumul catre usa ingusta sau ghiseul la care ai treaba. Intr-atat seamana intre ele cozile romanesti, care par sa curga toate dupa acelasi tipic. Pentru ca am conservat un adevarat ritual al cozii; era pacat sa n-o facem, dupa zecile de ani in care comunismul ne-a slefuit ca pe-o bijuterie tehnica asteptarii in sir indian in fata a tot soiul de cladiri.
Sunt convins ca vi s-a intamplat – si nu o data – sa pierdeti timp pretios in fata unei usi, schimbandu-va greutatea cand pe un picior, cand pe celalalt si aruncand priviri dese si exasperate la ceas. In ragazul petrecut acolo, imposibil sa nu fi observat ca anumiti cetateni sunt facuti sa stea la coada – majoritatea covarsitoare – in timp ce altii nu se potrivesc si pace profilului astuia – o patura minoritara, suficient de grosuta, insa, ca sa va irite cumplit cand o vedeti in actiune. Dudui si domni grabiti, care-si croiesc cu nesimtire drum prin multime, cu aerul ca treaba lor acolo e mult mai importanta decat aia pentru care stati voi. Au fetele cenusii ale sistemului in care au crescut, dar nu conteaza prea mult cum arata, pentru ca oricum nu apuci sa vezi din ei decat cefele asudate, la doua palme in fata ta. Mereu la doua palme in fata cuiva. Sunt mai rapizi pana si decat protestul care-ti moare pe buze. In cateva secunde au disparut pe usa careia, pana-ti vine randul, tu ajungi sa-i numeri toate scorojelile vopselii, sa-i stii aschiile sarite sau defectele de fabricatie si lacuire.
Daca bagatorii in fata s-ar nimeri toti la aceiasi coada, s-ar sfarteca intre ei. Dar un ingeras al mitocanilor ii protejeaza si-i distribuie uniform printre cetatenii facuti s-astepte. Fiecarui grup de 5-6 asteptaci ii revine un bagaret. Asa functioneaza economia cozii. Sa nu-ti treaca prin cap s-o tulburi; e prea fosilizata ca sa admita imbunatatiri.
Tocmai functionarea cozii e marea noastra ratare democratica. La cat am perfectionat tehnica asteptatului comunist, ar fi trebuit acum sa petrecem fara sechele o ora-doua la coada. Se vede treaba ca nu suntem in stare. Un diavol mic si capitalist ne picura in ureche otrava unei intrebari isterice: „Pai, de-aia am facut Revolutie, ca sa stam iar la cozi?!”.

Vifor Rotar

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.