Daca „Miorita” avea poze si „Tractorul” mai putine capuse

Daca „Miorita” avea poze si „Tractorul” mai putine capuse

0 69

Discutiile despre branduri in Romania sunt subiecte ce nu se vor epuiza cu una, cu doua in spatiul public mioritic. Normal, de altfel. Abia am descoperit intelesul acestui termen, cand in Occident el avea deja ceva vechime si se bucura de mult de toata consideratia. Pentru ca multa vreme n-am fost familiari cu el, incercam si noi sa recuperam timpul pierdut. Nu-i asa simplu, insa.


Dupa ignoranta in care am trait atata vreme, ne paste pacatul exagerarii. Suntem ridicoli fortandu-ne sa numim branduri orice ni se pare mai de soi prin Romania. Actori, scriitori, personaje din lumea showbiz-ului, tipi cu influenta in media, sunt innobilati din ce in ce mai des in ultima vreme cu statutul de brand. In timp ce brandurile adevarate, care operau de ani zeci de ani (unele chiar de secole) in favoarea si fara stirea noastra, au incetat sa mai lucreze pentru Romania.


Ma gandesc cu tristete ca Brasovul este chiar vitregit rau in zona asta. Daca nu gresesc, prima discutie purtata pe un ton ceva mai insistent despre branduri locale a avut loc cu ocazia intentiei de cumparare a Castelului Bran de catre Consiliul Judetean Brasov, la indemnul si urmand pohta presedintelui sau, Aristotel Cancescu. Straduindu-se sa prezinte comunitatii brasovene binefacerile montajului financiar prin care dorea achizitionarea fortaretei ce strajuieste Branul, starostele CJ rostea explicit termenul brand, referindu-se la fosta (si actuala) resedinta regala.


Nu e niciodata prea tarziu sa descoperi notiuni noi, pe care a stat pana atunci praful ignorantei. E doar ciudat si nedrept sa le spui pe nume taman in clipa in care ele inceteaza sa-ti mai apartina. Castelul Bran era un brand al istorie romanesti in general si brasovene in particular din epoca medievala, cand protagonistii istoriei acestor locuri nici prin cap nu le-ar fi trecut sa-l numeasca asa. A devenit unul si mai puternic atunci cand scriitorului irlandez Bram Stoker i-a trecut prin cap sa stabileasca aici resedinta sangerosului sau conte Dracula. Brandul Branului lucra in tacere pentru imaginea Romaniei, fara ca noi sa stim sa spunem pe nume acestei ipostaze de marketing turistic.


In momentul in care ne-am dumirit lingvistic cum devine treaba cu brandul si la ce foloseste el, am pierdut Branul definitiv, in favoarea ultimului vlastar al familiei regale domnitoare, Dominic de Habsburg. Daca vi se va parea ciudat ca diversi exponenti ale spitei regale de Romania se vad improprietariti astazi cu bunuri donate Coroanei de comunitatea romana, trebuie sa va amintiti ca insusi Regele este un brand in Romania.


In registrul mult mai tehnic al brandurilor, Brasovul sta si mai rau. Pentru Tractorul, de exemplu, am fi putut de mult sa bagam mana in foc ca este un brand solid al industriei de sub Tampa, inca de pe vremea cand nu cunosteam intelesul termenului. La fel am fi putut face si pentru Rulmentul. Noii investitori vor decide daca ele vor continua sa faca pe brandurile pe piata de masini sau intr-un alt sector de succes al economiei.


Brasovenii si-au descoperit brandurile cu putin timp inainte sa le piarda. Singura consolare vine din randul comunitatii romanesti mai largi extinse la nivelul tarii. Care a suferit pe ansamblul ei pierderi mai consistente si mai dureroase in zona de brand. Cine naiba s-ar fi indoit o singura clipa ca palinca ardeleneasca este un produs 100% romanesc? Sau ca ciobanescul mioritic este un patruped specific transhumantei autohtone?


Ati ghicit. Ungurii s-au indoit. Si au avut dubii atat de mari ca au dat fuga si au inregistrat si licoarea si cainii ca marci unguresti, lasandu-se cu buza umflata.


Si cat eram de siguri ca zavozii din „Miorita”, pe care-i invoca oaia nemodificata genetic, erau dulai absolut romanesti! Uneori regret ca balada a circulat doar oral si n-a avut si ea o versiune scrisa. Eventual cu poze, sa se vada clar pedigree-ul cainilor acestor locuri.


E drept ca si la Tractorul s-ar putea face un album foto impresionant cu toate capusele care au supt ani de zile uzina, inainte de a o pune definitiv pe butuci.


Vifor Rotar

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.