Cum e cu democraţia monarhică
Estimam o încoronare explozivă şi erau absolut toate circumstanţele pentru un asemenea eveniment. La urma urmei, o nulitate absolută, care până la şaptezeci de ani nu a făcut nimic, cheltuieşte o sumă ameţitoare – cea mai mare din istorie – pentru o ceremonie dezgustătoare.
În timp ce marea majoritate a locuitorilor insulei se zbat în sărăcie, în timp ce Anglia nu mai are de mult prim-planul politicii internaţionale, un neica nimeni s-a trezit să pună banii cu lopata pe foc pentru a-şi îndeplini fantasma la care visează din copilărie, aceea de a fi rege.
N-am văzut ceremonia ieri, am văzut în schimb un rezumat în această dimineaţă.
Am rămas consternat de cât de cretinei pot fi oamenii.
Uitându-mă la hainele caraghioase cu care s-au împopoțonat – de la simplu curtean până la rege şi regină – am fost cuprins atât de râs, dar şi de senzaţie de greaţă.
Cum naiba să pui atâtea materiale pe tine, doar pentru a epata? Şi apoi să mai şi adaugi kile de aur şi pietre preţioase ca să străluceşti în ochii amarnicilor ălora de englezi care nu mai au nici după ce să bea apă?
N-am să insist prea mult, doar remarc statura caricaturală a lui Kate Middleton – cea care la un moment dat părea cea mai decentă persoană din familia regală – îmbrăcată efectiv ca un pom de crăciun. C
ând am văzut prima dată imaginea, am crezut că a fotografiat-o cineva în halatul de baie. Cum e totuşi posibil să te îmbraci atât de penibil, să-ţi atâtni atâtea tinichele imense pe tine? Şi ea a fost una dintre cele mai decente.
De bietul Charles nu mai zic nimic deoarece el şi cu cămila sa au fost – de departe – cele mai penibile personaje.
Dar care era treaba „explozivă”? În condiţiile în care mai puţin de jumătate din englezi sunt de acord cu regalitatea, Graham Smith – liderul organizaţiei Republic – programase o serie de manifestaţii menite a atrage atenţia. Din teama de a nu se găsi prea mulţi adepţi care să-i dea peste cap distracţia babacului de la Buckingham, poliţia engleză a efectuat arestări aberante.
Pe Graham Smith l-au arestat în timp ce le ducea apă şi băuturi răcoritoare protestatarilor din Trafalgar Square, acuzându-l că „avea intenţia să arunce cu vopsea în invitaţi”.
În mod evident nu s-a găsit nimic incriminator asupra sa, dar a contat mai mult ceea ce le-a ieşit „analiştilor” probabil din analiza urinei.
În total, poliţia londoneză a arestat peste 50 de persoane cheie ale organizaţiei, astfel încât au reuşit să decapiteze evenimentele pregătite de republicani.
La fel s-a întâmplat şi în celelalte localităţi în care se organizaseră manifestaţii. Pur şi simplu, poliţia i-a înhăţat pe lideri din pat cu acuzaţii care mai de care mai hazlii.
V-am spus chestiunea ca să înţelegeţi cum e cu democraţia.
Ca să înţelegeţi care-i problema, vă voi spune că eu unul nu fac parte dintre cei „cu democraţia în suflet”, fiind mai degrabă adeptul unei organizări aristocratice a societăţii.
Când însă îi văd pe penibilii ăştia jucându-se de-a oamenii mari, îmi vine să turbez.
Şi-ar mai fi ceva: ce naiba monarh e ăsta care se subordonează unei nulităţi precum Schwab?
Se vede de la o poştă că totul e o imensă mascaradă organizată într-un decor butaforic de prost gust.
La fel ca şi democraţia, de altfel.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com
