Cum a intrat Berliner Maurer in istorie
Zidul Berlinului (în limba germană: Berliner Mauer), un simbol unic al Războiului Rece, a fost construit, inițial, in toamna anului1961 și a fost demolat în săptămânile de după 9 noiembrie 1989. Partea ce mai spectaculoasa a Cortinei de Fier, Zidul Berlinului a fost cea mai cunoscută bucata a frontierelor RDG-ului.
Zidul a „rezistat” până la 9 noiembrie 1989.
Concepută de „intemeietorul ” Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, cu sprijinul lui Nikita Hrușciov, aceasta barieră de separare a existat între Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani , în efortul de a stopa consecințele scurgerii de forță de muncă și pierderilor economice asociate cu migrația zilnică a unui mare număr de excelenti profesioniști și lucrători calificați între Est și Vest.
Existența Zidului a provocat scăderea semnificativă a emigrației, de la 2,5 milioane, în perioada 1949 – 1962, la numai 5.000 – între 1962 și 1989.
Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și pentru blocul comunist, un simbol al tiraniei comuniste, folosit propagandistic în lumea occidentală, ca o „bomba H”, în special prin împușcarea, intens mediatizată de mass media occidentala, a câtorva zeci si zeci de evadați.
Liberalizarea politică de la sfârșitul deceniului al nouălea,decizie istorica la care au cazut la pace Helmut Kohl si liderul comunist M.Gorbaciov – omul care impreuna cu catziva lideri KGB au declansat inceputul
prabusirii juridice a Uniunii Sovietice, faptul a dus la relaxarea malora a restricțiilor la trecerea frontierei est-germane, urmate de mari demonstrații de masă și căderea ,inclusiv la la Moskova a guvernelor comuniste, incheiate cu trista si dureroasa „aureola” a Revolutiei de la Bucuresti.
În momentul când a fost dat publicității, la 9 noiembrie 1989, un decret al oficialităților est-germane care permitea trecerea liberă a frontierei, mase de est-berlinezi s-au apropiat de zid și, în cele din urmă, au traversat prin toate punctele de trecere oficiale sau nou create, unindu-se, într-o atmosferă sărbătorească, cu mulțimea din Berlinul Occidental.
După câteva săptămâni, Zidul a fost, în cele din urmă, distrus în totalitate, căderea acestei teribile bariere fiind primul mare pas către istorica reunificarea Germaniei, care a fost încheiată, în mod oficial, pe 3 octombrie 1990.De cand pe harta Europei si in Lume a aparut „ZIDUL” au existat treptat numeroase carti ori filme despre spectaculoase treceri reusite ale Zidului cel inexpugnabil În timpul existenței Zidului, au fost aproximativ 5.000 de tentative de evadare din Berlinul Rasăritean, încununate de succes. Diferitele rapoarte apreciază că numărul celor morți în timpul tentativelor de trecere a Zidului ar fi între 192 și 239 de persoane.
Primele tentative reușite de evadare au fost acelea ale persoanelor care au sărit peste gardul de sârmă ghimpată, sau care au sârit de la ferestrele apartamentelor de-a lungul liniei de demarcație, dar astfel de încercări au fost zădărnicite de modernizarea Zidului.
Tentativele încununate de succes de mai târziu au inclus: evadarea prin tunele săpate pe sub zid; traversarea acestuia agățați de cablurile aeriene; zborul cu avioane altraușoare. A fost, de asemenea, un caz al unei persoane care a reușit să se strecoare cu o mașină sport joasă, pe sub bariera de la Checkpoint Charlie.
O tentativă, încununată de succes, de evadare pe calea aerului a fost cea a lui Thomas Kruger, care a folosit un avion ușor Zlin Z-42M al Gesellschaft für Sport und Technik (o organizație de pregătire militară a tineretului est-german) și a aterizat pe aeroportul militar britanic Gatow. Acest avion, cu numărul de înmatriculare DDR-WOH, a fost demontat și returnat est-germanilor de autoritățile militare britanice având pictate pe fuselaj lozinci ironice precum „Wish you were here (Am fi dorit să fiți și voi aici)” și „Come back soon (Vino repede înapoi)”. Avionul DDR-WOH, cu un alt număr de înregistrare, mai zboară și azi în Germania.
Cea mai cunoscută tentativă eșuată de evadare a fost cea a lui Peter Fechter, care a fost împușcat și lăsat să sângereze până la moarte în fața martorilor occidentali (inclusiv din presă), pe 17 august 1962.
Ultima persoană împușcată în timp ce încerca să traverseze granița a fost Chris Gueffroy, pe 6 februarie 1989. (Text prelucrat de d.d.r)
