Crestinul estival
Detaliile procedurii de masurare oficiala a temperaturii aerului sunt la fel de fierbinti precum canicula pe care o monitorizeaza. Si in citirea gradatiilor pe termometru? a trebuit sa ne adaptam normativelor europene. Care sunt foarte clare si riguroase cand vine vorba sa stabileasca cate grade sunt afara: masuratoarea se face doar la umbra, musai deasupra unui petec de verdeata si la inaltimea standard de 2 metri de la sol. Doar datele obtinute in felul acesta pot fi comunicate oficial populatiei.
Acesta este si motivul pentru care aparaturi empirice sau dispozitive din dotarea altor proprietari decat Agentia Nationala de Meteorologie inregistreaza altfel de date decat cele pe care ni le anunta crainicii la finele jurnalelor de stiri. Si tot astfel se explica de ce, atunci cand temperatura raportata este de 40 grade Celsius, la nivelul asfaltului mercurul termometrelor poate urca pana la gradatia de 60! Cauza clara a senzatiei de arsura pe care o resimt in talpi, prin tabla masinii, soferii obligati sa se tarasca in aglomeratii citadine in miezul zilei.
Pe de alta parte, nici nu cred ca meteorologii de serviciu ar anunta valorile reale ale unor valuri de caldura cu adevarat ucigatoare. Chestie de siguranta nationala, la fel ca in cazul cutremurelor despre care se-ntampla uneori sa se stie cu scurt timp inainte. Genul acesta de fenomene nu se anunta, din ratiuni simple de evitare a panicii ce ar urma, cu efecte susceptibil mai mari decat cele ale cataclismului insusi.
Daca n-ar fi cumplit de serioasa, situatia ar putea parea lejer amuzanta. Meteorologul care si-a facut de lucru cu obiectul muncii pe la umbra, in loc cu verdeata, la vreo doi metri de solul parjolit, da sfaturi din oaza sa de masurare semenilor condamnati sa umble prin soare, in loc cu betoane, in contact direct cu pamantul ars de arsita.
In ciuda anunturilor alarmiste si a avertizarilor panicarde, victimele lesinurilor si ale deshidratarilor nu tin, totusi, pasul cu statisticile ce le plang de mila cardiacilor sau pensionarilor. In ciuda unor incidente regretabile, care au rapus cativa octogenari, pensionarii se tin, din fericire, destul de bine pe picioare si infrunta destoinic vipia de afara. Nu pot decat sa banuiesc, dar ceea ce-i racoreste mai abitir decat o instalatie de aer conditionat pare a fi dorinta de a prinde musai toamna asta, eventual inceputul anului urmator. Ca sa-si incaseze pensiile majorate de binefacatorul Tariceanu si promulgate cu inima stransa si insulta pe buze de presedintele Basescu.
Fideli cititori de Caragiale, anticipatorul sarcastic al Romaniei moderne, pensionarii stiu ca, daca vrei pensie, trebuie sa te certi cu functionarul obtuz de la ghiseu si sa-nduri Caldura mare.
Chiar cand era sa credem ca Dumnezeu trimite asupra noastra sulite de foc pentru cine stie ce pacate cumplite, canicula se dovedeste a fi si un mijloc de reconciliere cu Cel de Sus. A descoperit-o prefectul de Brasov Aurelian Danu. Care trebuie sa sufere teribil de dogoare, intrucat se gaseste situat anatomic mult mai aproape de sol decat majoritatea adultilor. Prefectul Danu a dispus ca, pe raza judetului, bisericile sa-i gazduiasca in zilele caniculare pe trecatorii ce jinduiesc dupa o adiere de racoare in incita sfintelor lacase.
Sperand, totusi, ca nu asta e turismul ecumenic pe care-l ofera judetul Brasov, masura instituita de Danu va genera un val de religiozitate in jurul pranzului.
Brasovul religios si toropit de caldura lanseaza oferta de vara: crestinul estival, zilnic, intre 12 si 3.
In felul acesta se va suda si mult asteptata apropiere dintre Stiinta si Biserica. Ultima masoara si ea temperatura corpului in loc cu verdeata. Loc luminat, de unde-a fugit intristarea si durerea.
Vifor Rotar
