Conjurația Lachelelor împotriva Paștelui
Dacă ai citit multe cărți, nu înseamnă că ai dobândit mai mult caracter. Poți să fii în același timp un erudit și o lichea. Sau un lacheu.
Dacă ești (sau îți spui) Teolog, nu înseamnă că ești automat Omul lui Dumnezeu. Că Îl iubești pe Dumnezeu sau Îl porți în tine. Că ești, adică, Teofil sau Teofor.
Sfântul Ștefan și Sfântul Pavel au învățat amândoi la școala marelui învățător Gamaliei. Erau amândoi tobă de carte.
Cu toate acestea, ce diferență între ei! Ștefan, plin de duh sfânt, blând și smerit, a fost primul dintre mucenici și s-a învrednicit a-L vedea pe Hristos în Ceruri cum se ridică în picioare, ca omagiu pentru jertfa sa.
Saul (până să devină Pavel) era orb și criminal. Prea plin de erudiția sa, era incapabil să Îl vadă pe Dumnezeu din cauză că vederea îi era obturată de propriul Ego. Pentru adevărul său personal era capabil de cele mai monstruoase crime.
A participat la uciderea lui Ștefan, convins că Îl servește pe Dumnezeu.
A fost nevoie de Șocul de pe Drumul Damascului ca să i se ia solzii de pe ochii inimii și a vedea cu adevărat.
Dar Pavel a fost de la început Vas Ales. Nu o lichea sau un terchea-berchea cu diplomă, gata să lingă blacheuri pentru onoruri de tinichea.
* * *
Săptămâna Patimilor este cea mai intensă perioadă din an pentru un creștin ortodox. Sunt zilele cele mai încărcate și mai pline de taină.
Pentru a-L urma pe Iisus pe Golgota, pentru a te răstigni, pătimi, muri, îngropa și învia împreună cu El este nevoie de o Stare de Grație. De liniște, reculegere și rugăciune. De priveghi în Grădina Ghetsimani.
Altminteri, toată Sărbătoarea Paștelui, când nu e chiolhan, rămâne o Pioșenie de mucava.
Or, tocmai această Stare de Grație, de liniște și reculegere, a fost agresată de propunerea grupului de intelectuali și ierarhi de a „îndrepta” Pascalia.
În orice altă perioadă ar fi fost deschisă această discuție, aș fi fost mai puțin circumspect. Aș fi acceptat că poate fi vorba de o orbire egolatră, ca la Pavel, fără a-i nega posibile bune intenții.
Dar NU în Săptămâna Patimilor. NU atunci când ortodocșii stau în genunchi la picioarele Crucii, în timp ce Hristos suferă.
Acțiunea intelectualilor – urmată, vai!, de câțiva ierarhi – este o bombă aruncată în Biserică, în cea mai sfântă perioadă a anului.
O mașină infernală care îi izgonește pe oameni din jurul Crucii.
Este un atac terorist care ne fură Învierea. Ne răpește Paștele.
Nu poate fi o întâmplare că e vorba de aceiași indivizi care au încuviințat și încurajat raptul Paștelui în 2020. Acum, vor să confiște Învierea definitiv.
Din această cauză, nu cred în buna intenție a propunerii. Nu cred că aruncarea ei în spațiul public, în Săptămâna Patimilor, a fost o gafă săvârșită din orgoliu sau din alte motive meschine.
Cred că este vorba de o Misiune și de o Acțiune Concertată.
Aici, nu este Saul care dă cu pietre crezând că îl servește pe Dumnezeu.
Este un grup de Lichele care și-au vândut sufletul pentru 30 de arginți. Niște Lachei care execută un ordin drăcesc.
Autor: Adrian Pătrușcă
Sursa: activenews.ro
