Ce o fi fost in sufletul lui Razvan?
O stie toata lumea,Razvan Lucescu este roman. De aceea a tinut cu Poli Timisoara – eu tot asa ii zic, in ciuda nu stiu caror misculatii.
Razvan Lucescu este antrenorul echipei nationale. Din aceasta pozitie s-a dus la meci ca sa vada ce jucatori romani ar fi de luat in lotul reprezentand tara.
Razvan Lucescu este antrenorul pe val in acest moment, el demonstrandu-si capacitatea la Rapid si la FC Brasov, cu rezultate foarte bune, care se cunosc.
Dar Razvan Lucescu este, mai inainte de toate, fiul lui Mircea Lucescu, unul dintre cei mai mari antrenori romani ai tuturor timpurilor, si acuma antrenor la Sahtior Donetk, echipa cu care Timisoara a avut de jucat aseara pentru o mare miza: calificarea in play-off-ul Ligii Campionilor, competitia europeana de varf a echipelor de club.
Iar Mircea Lucescu, antrenorul echipei adverse romanilor, este cel care, cu putin timp in urma, a suferit o interventie pe cord, ca asa este viata antrenorilor, la portile iadului. Si acest Mircea Lucescu a tinut cu tot dinadinsul si impotriva indicatiilor medicilor – acesta da, exemplu de profesionalism! – sa fie pe banca de la marginea terenului, langa echipa pentru care este platit sa o antreneze si sa o duca, normal, cat mai sus, pentru ca acesta este fotbalul profesionist, de fapt ca orice meserie.
Razvan Lucescu a stat in tribuna rezervata patronului Marian Iancu, chiar langa acesta. Si la un moment dat s-a terminat meciul, cu o victorie, per total, a Timisoarei. Iancu si toata Timisoara au sarit in bratele bucuriei.
In acest timp Mircea Lucescu se indrepta trist spre vestiare.
Iar in mijlocul bucuriei timisorene, cu oamenii dantuind fericiti, langa victoriosul Iancu avantat in picioare, Razvan Lucescu parea, pe scaunul sau din loja, pierdut in ganduri dificil de descifrat.
Ce o fi fost in inima si sufletul lui Razvan Lucescu?
Dan Bota
