Ce nu stiam despre Radio Europa Libera
Scriam zilele trecute despre felul in care generalul Plesita, una din figurile sinistre ale Securitatii ceausiste, ar putea scapa de condamnarea meritata doar pentru ca, biologic vorbind, omul este o epava. Internat in spital intr-un stadiu avansat de boala, hranit cu lingurita de catre familie, capul fostului Serviciu de Informatii Externe in regimul comunist nu va ajunge probabil sa plateasca pentru executiile pe care le-a comandat. Comanditar al atentelor impotriva redactorilor postului de radio Europa Libera, Plesita este conectat acum la aparatele din spital asa cum era pe vremuri la retelele de mercenari platiti de comunisti sa le faca felul incomozilor si dusmanilor poporului.
O emisiune difuzata zilele trecute de TVR1 a dezgropat detalii cutremuratoare ale cazului pe care eventuala disparitie a lui Plesita risca sa-l tarasca in abisul uitarii. Mai multi fosti redactori ai Europei Libere au fost convocati in studio; ajunsi acum la varste respectabile, cei cativa angajati ai radioului pe frecventa caruia se transmitea libertatea au rememorat cumplitele momente ale atentatelor executate de catre Carlos Sacalul, la ordinele lui Plesita, care se supunea poruncilor lui Ceausescu.
In mod straniu, amanuntele despre explozia provocata in 1981 de bomba plasata de teroristul Carlos in sediul din Berlin al redactiei par invelite astazi de aceeasi clandestinitate in care romanii ascultau sub plapuma vocile libertatii. Multe dintre lucrurile spuse in studiul TVR l-au mirat pana si pe moderatorul Liviu Mihaiu, catavenc oarecum apropiat de CNSAS si presupus a fi la curent cu acest eveniment, povestit de Pacepa in cartile scrise dupa dezertarea in Occident.
Pana cand vor fi puse cap la cap intr-o istorie oficiala, dedesubturile acestui caz stufos si sangeros, cu toate prelungirile lui occidentale, vor continua sa circule mai mult anecdotic. Ceausescu voia cu orice pret s-o ucida pe Monica Lovinescu, exilata la Paris impreuna cu Virgil Ierunca. Gheorghe Maurer fusese nevoit sa intervina in mai multe randuri pentru a-i explica cizmarului ca nu puteau face acest lucru, din pricina notorietatii si simpatiei imense de care se bucura in Occident cuplul disident. „Faceti orice, numai inchideti-i gura!” urla Ceausescu ca scos din minti.
N-au reusit sa-i reduca la tacere asa cum au facut-o in cazul catorva angajati ai Europei Libere. Vlad Georgescu, Emil Georgescu si Noel Bernhard, primul si ultimul directori ai postului, au fost eliminati de catre ucigasii platiti de Securitate. Ultimii doi executati, primul iradiat, dupa ce fusese injunghiat de 27 de ori, cu patru ani inainte de moarte, de catre mercenarii tocmiti de comunisti.
Cel mai socant detaliu nu vine, insa, din zona asasinatelor si atentatelor. Ci din politica postului de radio Europa Libera, ce intruchipa in lumea comunista balaurul capitalist. Pe undele pe care au emis ani de zile curajosii redactori nu s-a proferat niciodata vreo injurie la adresa comunismului si a liderilor criminali ai acestuia! Desi dincoace de Cortina de Fier, Radio Europa Libera insemna dusmanul, bestia capitalista care vrea sa naruie maretele impliniri ale comunismului, limbajul redactorilor era cenzurat la maximum. Oamenilor astora, in ani de zile de transmisie, nu le-a scapat nici o injuratura sau trivialitate, desi fiecare cuvant politic corect al lor sapau transee adanci la temelia fortaretei comuniste.
Vifor Rotar
