Către guvernanții Israelului

Către guvernanții Israelului

0 46

Președintele Israelului
Primul ministru al Israelului
Președintele Academiei Israelului
Directorul Yad Vashem
Directorul Mossad
Către evreii cinstiți din Israel și de pretutindeni.

Stimați domni,
Sunt ION COJA, cetățean român, o persoană în vârstă, care a publicat de-a lungul anilor o sumedenie de texte având ca subiect Israelul și relațiile dintre români și evrei. Majoritatea acestor texte au încercat să demonstreze că în România niciodată nu s-a dus o politică de exterminare a evreilor, de genocid. Am adus argumente împotriva tezei unui holocaust anti-evreiesc desfășurat în Transnistria în timpul celui de al Doilea Război Mondial.
De cele mai multe ori am invocat mărturiile unor lideri evrei buni cunoscători ai problemei, care au trăit în România acelor ani. Mă refer la Wilhelm Filderman, Alexandru Șafran, Moshe Carmilly Weinberger, Marius Mircu, Siegfried Jagendorf, Mișu Benvenist, Alexandru Graur.

Aceste preocupări m-au pus în situația de a afla că autoritățile din Israel ascund o mulțime de documente, împiedicând aflarea adevărului despre relațiile dintre români și evrei. În principal este vorba de adevărul despre acuzația neîntemeiată de genocid anti-evreiesc adusă guvernării mareșalului Ion Antonescu și Mișcării Legionare. Consider că  această acuzație este total nedreaptă, nu se bazează pe probe valabile, ci pe falsuri și interpretări eronate ale unor documente.

Nu doresc să vin în fața domniilor voastre cu o pledoarie în favoarea poziției mele. Scopul acestei intervenții este să vă convingă de necesitatea unei schimbări a poziției autorităților statului Israel față de corecta folosire a documentelor istorice existente, care au legătură cu subiectul enunțat, documente care se află în posesia autorităților din Israel!

După cum știți, istoricii evrei au solicitat accesul liber la arhivele românești pentru a cerceta faptele care ar putea susține acuzația de holocaust, de genocid anti-evreiesc petrecut vreodată în România. Autoritățile din România au permis istoricilor evrei accesul la toate arhivele românești. Românii nu au ascuns nimic din faptele generațiilor anterioare, situație cu totul excepțională. Nu cunosc să mai fie și alte state care să fi reacționat la fel de corect față de cererile specialiștilor evrei!

În mod obișnuit, în asemenea situații se practică o relație de reciprocitate: ceea ce un stat permite altui stat să-i fie permis și celuilalt stat. Adică nu cunosc ca istoricii români să fi fost invitați să scotocească prin arhivele statului Israel. Dacă nu mă înșel, istoricul Gheorghe Buzatu a încercat fără succes să obțină accesul la arhivele Israelului legate de relațiile dintre evrei și români. Eu însumi pot spune că am avut parte de același tratament, adică mi s-a refuzat accesul la documente de mare importanță pentru istoria evreilor din România…
Despre ce este vorba mai concret?
Am în vedere câteva surse de informații istorice aflate în custodia statului Israel și pe care autoritățile israeliene le țin departe de ochii celor interesați. Amintesc în acest sens de arhiva Comunității Evreiești din România care nu se mai află în România, ci a fost, în mod abuziv și ilegal, preluată de statul Israel. Comunitatea Evreilor din România este o entitate recunoscută juridic și beneficiază de o susținere materială prevăzută în bugetul național al României. Conform legii românești Federația Comunităților Evreiești din România este obligată să pună la dispoziția publicului propria arhivă. Ceea ce nu mai este cu putință deoarece arhiva nu mai există pentru românii interesați.

Concret, am încercat să consult presa evreiască din anii când s-a produs „holocaustul din Transnistria”! Aveam informația că presa vremii nu a înregistrat uciderea celor 400.000 de evrei despre care vorbește monumentul din curtea Templului Coral din București! Or, nu este cu putință să cercetezi o epocă istorică fără să faci apel la sursa de informații oferită de presă! Istoricii evrei care susțin producerea holocaustului din Transnistria nu au citat până azi niciun articol din presa evreiască a acelor ani, o presă bogată, care nu avea cum să neglijeze subiectul! Mă interesa, printre altele, să aflu la ce dată apare în presa evreiască din România prima dată acuzația de genocid. Nu mi s-a permis această documentare elementară.
În arhiva Federației Comunităților Evreiești din România ar trebui să se afle și un important fond documentar alcătuit la inițiativa Congresului Mondial Evreiesc.
În 1945, Congresul Mondial Evreiesc a procedat în modul cel mai rațional și mai corect cu putință: a alcătuit un chestionar cu aproape o sută de întrebări, privitoare la suferințele prin care au trecut evreii din România. Întrebările erau concepute în așa fel încât să nu rămână neînregistrat și neconsemnat pentru istorie niciun aspect din durerosul capitol al suferințelor îndurate de bieții evrei. Tot ce se știa ori se putea imagina pe acest subiect a fost cuprins în suita de întrebări, aproape o sută, cum spuneam.

Chestionarul a căpătat forma unei broșuri A5, cu 20 de pagini, intitulat Dosarul suferințelor unei familii de evrei. Pe prima filă a dosarului, pe copertă cum ar veni, se pot citi următoarele: Congresul Mondial Evreesc – Secțiunea România – Comisiunea de studii – Dosarul Suferințelor Evreești – Anchetă generală printre evreii din România – Material pentru Conferința de Pace etc.
Iar pe ultima filă, ultima frază din dosarul suferinţei evreieşti precizează: „Toţi evreii au datoria de a răspunde la acest chestionar”.

Și evreii, oameni cu simțul datoriei, au răspuns! Au completat dosarele respective, în felul acesta adunându-se la București, la „Comisiunea de studii” a ditamai Congresul Mondial Evreiesc, un fond documentar extraordinar de vast și de valoros! Și de dureros! Un noian de suferințe și dureri adunate grămadă în ograda Federației Evreiești…

Din păcate, în mod paradoxal, suspect și de neînțeles între oamenii normali, despre existența acestui fond de documente nu s-a mai vorbit nimic. Nu a fost niciodată invocat ca sursă de informații pentru cei care, ani mulți mai târziu, au studiat și dezvăluit „suferințele evreiești”! Nu a fost invocat acest fond documentar nici atunci când în curtea Templului Coral din București a apărut controversata inscripție despre cei 400.000 de evrei uciși de români, nici când s-a înființat Institutul pentru Cercetarea Holocaustului, și nici la mincinosul Muzeu al Holocaustului din București nu apare în vitrină vreun exemplar din cele peste 100.000 de  „Dosare ale suferințelor evreiești”!

Nota bene:
Printre cele aproape o sută de întrebări cuprinse în chestionar niciuna nu lua în considerare genocidul, uciderea unui evreu român pentru „vina” de a fi evreu!
Așadar la Muzeul suferințelor evreiești nici urmă de dosar al suferințelor evreiești… Din câteva zeci de mii de dosare existente în arhiva FCER, niciunul expus spre edificare!  Încercând să consultăm acest fond documentare atât de important am primit un refuz evaziv din partea FCER, care a pretins că „fondul este în proces de reorganizare”! Din informații primite de la concetățeni evrei se pare că fondul respectiv a fost distrus.
Așadar, prima cerere pe care o fac către domniile voastre este cu privire la arhiva Federației Comunităților Evreiești din România: e cazul să revină acasă și să fie pusă la dispoziția publicului, conform legii informației. Nu există nicio dificultate ca această arhivă să fie fotocopiată pentru arhiva Israelului.
A doua cerere are în vedere arhiva pregătită de mareșalul Ion Antonescu pentru conferința de pace care avea să urmeze după încheierea războiului. Ion Antonescu și-a dat seama că va avea de dat explicații în legătură cu soarta evreilor din România, cu legile anti-semite pe care le-a dat. Au fost câteva lăzi cu asemenea documente care, în viziunea mareșalului, l-ar fi exonerat de acuzațiile ce i s-ar fi putut aduce! Din păcate, trupele sovietice care au intrat în România după lovitura de palat din 23 august 1944 au pus mâna pe lăzile respective și le-au dus la Moscova, ca pradă de război! După 1990, profitând de debandada instaurată în Rusia, emisari ai Israelului au tratat cu rușii soarta acelor documente și le-au cumpărat. De soarta acelor documente a aflat istoricul Gheorghe Buzatu în timpul petrecut în Rusia, când rușii au permis accesul la unele arhive ale lor. De la Gheorghe Buzatu am primit informația de mai sus.
Arhiva rămasă de la Ion Antonescu aparține de drept poporului român și statul Israel este obligat să o restituie proprietarului de drept! Din păcate, statul Israel ascunde existența documentelor respective! Cu siguranță documentele rămase de la mareșalul Ion Antonescu infirmă acuzațiile aduse azi de istoricii mercenari evrei și români.
Al treilea depozit de informații aflat pe nedrept în posesia statului Israel este constituit din jurnalul lui Wilhelm Filderman, lăsat prin dispoziție testamentară să ajungă în posesia Academiei Române după 1990. La intervenția Mossadului, locuința de la Paris a secretarului personal al lui Wilhelm Filderman a fost percheziționată în mod ilegal și dosarele care cuprindeau Jurnalul lui Wilhelm Filderman au fost ridicate și trimise în Israel.

Nu este greu să deducem ce informații cuprindeau consemnările zilnice ale celui care a fost considerat în timpul vieții „cel mai important evreu din Europa”. În așa zisul Testament al lui Wilhelm Filderman, semnat de acesta în 1955 la New York, găsim mărturia sa explicită cu privire la Ion Antonescu și politica sa față de evrei:
„(…)În perioada dominației hitleriste în Europa, am fost în legătură susținută cu Mareșalul Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuția germanilor naziști. Trebuie să subliniez că populația românească nu este antisemită, iar vexațiile de care au avut de suferit evreii în România au fost opera naziștilor germani și a Gărzii de Fier.
Am fost martor al unor mișcătoare scene de solidaritate între români și evrei în momente de grea încercare din timpul imperiului nazist în Europa.
Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor.”
Asemenea aprecieri au fost făcute de Wilhelm Filderman în numeroase intervenții publice în Occident, după ce a părăsit România, în 1948, la presiunea evreilor comuniști români. Istoricii evrei se feresc să facă vreun comentariu sau măcar vreo mențiune privind mărturia lui Filderman ca persoană care a cunoscut în mod nemijlocit realitățile din Transnistria anilor 1941-1944. Pentru ei nu există mărturia lui Filderman, iar oficialitățile de la Jerusalim ascund documentele emanate sub semnătura „celui mai important evreu din Europa”.

Evident, în aceste condiții nu mai poate fi vorba de o reconstituire corectă a trecutului istoric invocat de cei care reclamă producerea unui holocaust în România. Este regretabil că la nivelul politic cel mai înalt, statul Israel acționează într-un mod atât de incorect. E timpul ca aceste autorități să-și recunoască greșeala și să-și corecteze de urgență comportamentul. Documentele istorice trebuie lăsate să circule libere și să producă efectele firești.
Cu tot respectul și cu urări de bine, al dumneavoastră
Ion Coja
15 august 2021”

* * *

To the President of Israel,
To the Israeli Prime Minister,
To the President of Israeli Academy,
To Yad Vashem’s Director,
To Mossad s Director

To all honest Israeli people and all honest Jewish people from all over the world
My name is Ion Coja, a Romanian citizen. Over the years, I have published numerous studies regarding Israel, as well as studies regarding the relationship between Jews and Romanians.
The great majority of these studies have tried to demonstrate that in Romania there has never been implemented any extermination policy against Jews, i.e., a genocide.
I have brought very consistent arguments against the thesis of an anti-Jewish holocaust which presumably may have taken place in Transnistria, during World War II.
For the most part, I have quoted the declarations of Jewish leaders who were excellent experts on these matters and who were living in Romania of those times. I would like to hereby
mention Wilhelm Filderman, Alexandru Shafran, Moshe Carmilly Weinberger, Marius Mircu, Siegfried Jagendorf, Misu Benvenist, Alexandru Graur.
These preoccupations led me to certain discoveries and led me also to the conclusion that the Israeli authorities are hiding a great number of documents, blocking the general access to the
real historical truth about the authentic relationships between Jews and Romanians.
By stating this, I am mainly referring to the deeply unfounded accusations of an antiJewish genocide that was perpetrated by Marshall Antonescu‘s Government and the Legionnaire
Movement.
Therefore, I consider these accusations to be completely unjust because they are not based on valid and authentic proofs, but on falsifications and erroneous interpretations of various documents.
It is not in my intention to come up in front of you with a plea in favor of my position.
The goal of my intervention is to respectfully convince you of the necessity of a change in the Israeli authorities’position for a correct use of the existing historical documents regarding the topic mentioned above, documents which are at this moment in the possession of the State of Israel.
As you may very well know, the Jewish historians have asked and obtained free access to the Romanian archives in order to do research on the facts which may sustain the accusations
that a holocaust, an anti-Jewish genocide would ever have taken place in Romania.
The Romanian authorities have given the Jewish historians free access to all the Romanian archives. The Romanians did no hide any facts which were presumably perpetrated by
previous generations, an altogether exceptional situation. I know of no other nation to have reacted so correctly towards the Jewish specialists requests.
As a rule, in such a situation, one should act in reciprocity which means that both states allow to each other the same type of access. As far as I can tell I know of no chance
having ever been given to the Romanian historians to study such documents or to zoom throughout the Israeli archives.
If I am not mistaken, professor Gh. Buzatu has tried with no success to get access to the Israeli archives regarding the Jewish-Romanian relationship. As for myself, I must say that I
have been treated the same way. I mean that I have been systematically refused any access to extremely important documents which stand proof and witness for the real history of Jews living in Romania. What do I mean by this?
I make specific reference to very special sources regarding historical documents which the State of Israel keeps in its custody and which the Israeli authorities prevent access to, for
legitimate investigators and researchers concerned with the historical truth.
Regarding this I must mention the Archive of the Romanian Jewish Community which is no longer available in Romania because it has been, most abusively and illegally, taken over by
the State of Israel. The Romanian Jewish Community is an entity which has been legally acknowledged and qualified and for this it benefits of a material support stipulated in the
Romanian national budget.
According to the Romanian legislation, the Federation of Jewish Communities living in Romania is compelled by law to offer public access to its own archives, access which at this
moment is no longer available because the Jewish Archives do no longer exist for those Romanians who take interest in its documents.
Specifically, I have tried myself to consult the Jewish printed press of those years, when the so called ‘Transnistrian holocaust” took place. Meanwhile I received the information that the press of those times had not registered the killings of 400.000 Jews, mentioned on the monument of the Coral Jewish Temple in Bucharest, placed inside its premises.
It is obvious that one cannot perform historical research without having access to the information offered by the press of those times. Those Jewish historians who claim that there has existed a holocaust in Transnistria, have not mentioned to this day any article on this topic, published by the press of those years, a rich press, which could not have possibly omitted such an important topic.
I would be very interested to find out, among other aspects, on which specific date has appeared for the first time in the Jewish Romanian press, the accusation of genocide. I was never granted to this day any access to such a basic documentation.
In the archives of the Federation of Jewish Communities in Romania should also exist an important collection of documents, put together by “The World Jewish Congress“.
In 1945, this Congress has acted in the most rational and correct possible way: it made an inquiry of about 100 questions regarding the sufferings of the Jewish people in Romania.
The questions were put together in such a way as not to omit or to ignore in the name of history, any aspect regarding this painful chapter of Jewish suffering. Everything that was known or that one could possibly imagine on this topic, has been included in the set of 100 questions which I have mentioned above.
This inquiry was made on the format of a booklet A5, with 20 pages, entitled: “Register of the Sufferances of a Jewish Family”.
On the first page of this register one may call it a book cover where one may read the following: “The World Jewish Congress – Romanian Section – Study Commission –
Register of Jewish Sufferance – General Inquiry among the Romanian Jews – Research done for the Peace Conference”.
And on the last page, the last sentence of this register is underlined: “All the Jews have the duty to answer this inquiry”.
The Jews as people with a strong sense of duty have responded. They have filled out theinquiry collected in Bucharest, for the Study Commission of a grand World Jewish Congress, an extraordinarily comprehensive and valuable set of documents, albeit a very painful one. A compendium of suffering and pain, all of it brought together on the premises of the Jewish Federation.
Unfortunately and quite paradoxically, a suspect and impossible to understand issue between normal people, they stopped talking altogether about the existence of this collection of documents.
It was never brought up in any discussions as a source of information for those who, many years later, have studied and revealed “the Jewish sufferance”.
This precious source of information has been ignored also when in the courtyard of the Coral Jewish Temple in Bucharest, they have exhibited the controversial inscription about the 400.000 Jews killed by Romanian people, neither it was it mentioned or consulted when they built the Holocaust Research Institute, nor does it appear among the exhibits of the fake Holocaust Museum in Bucharest where you don’t see a single copy of the 100.000 registers called “Registers of the Jewish Sufferance”.
Nota bene: among those almost 100 questions included in the register, none of them mentioned the genocide, the killing of one Romanian Jew just for the “reason“ of being a Jew.
Therefore, we may say that in the Museum of the Jewish Sufferance there is no trace of a record of the Jewish sufferance … Out of several tens of thousands of folders existing in the archives of the FCER, none of these are registers with questionnaires.
When I was trying to consult this very important collection of documents, I have received a very evasive refusal on the part of the FCER which has claimed that this collection is in the
process of being reorganized. On the other hand, I have received information from fellow citizens that this particular collection has been destroyed.
So, my first request which I would like to hereby formulate and address to you, most Honorable Government Representatives, is about the Archive of the Jewish Communities in Romania. Please make sure that this archive comes back home, where it belongs because it should be available to the Romanian and international public, respecting the public information law. Also, there is absolutely not any difficulty for this archive to be photocopied for the Israeli collection fund.
My second request is about the archive prepared by Marshall Antonescu himself for the Peace Conference which was to follow upon the end of the war. Ion Antonescu realized that he will be accountable for the Jews fate in Romania, for the
anti-Semitic laws which he had issued. There have existed several crates full of documents, which in the Marshall’s view, would have exonerated him from all possible accusations. Unfortunately, the Soviet occupying troops in Romania after the palace coup of 23rd of August, 1944, have confiscated those crates full of documents and taken them to Moscow, as war booty.
After 1990, profiting from the turmoil which took place in Russia, Israel’s emissaries have dealt with the Russians, bargaining for the ownership of these documents, until they could finally buy them off, and lock them up in their own archives.
The change of ownership of those precious documents was discovered by the great Romanian historian Gheorghe Buzatu, during his trip to Russia, when the Russians had given
everybody free access to one of their own archives. I got this information from professor Gheorghe Buzatu himself.
The archives were left by Ion Antonescu to his own people and it is obvious that the State of Israel has to return them to their legal owner. Unfortunately, the State of Israel is hiding the existence of these documents being at this moment in the Israeli possession. It is absolutely sure that the documents left by Marshall Antonescu disavow and contradict today’s
assertions made by Israel’s and Romania’s mercenary historians.
This is so because the third informational repository of precious documents, unjustly and illegally having been acquired and confiscated by the State of Israel, is the “Wilhelm Filderman’s Memoirs and Diaries”, which have been bequeathed on the basis of his own Testament, to enter the Archives of the Romanian Academy, after 1990.
By Mossad intervention and command, the Paris home of W. Filderman’s secretary has been illegally searched without a warrant, and his “Memoirs and Diaries”, were illegally seized and sent to Israel.
It is not hard to conclude what kind of information contained the daily notes of such an important man who has been considered during his life: “the most important man in Europe”.
In Wilhelm Filderman’s Testament, signed by him in 1955, in New York, we find his explicit declaration with respect to Ion Antonescu’s policy towards Jews:
“(…) During Hitler’s domination in Europe, I have kept intensively in touch with Marshall Antonescu. The Marshall has done everything that was within his reach and power
to alleviate the Jews condition, exposed as they were, to the German Nazis. I have to underline that the Romanian population at large is not anti-Semitic and the
vexations which the Jews have suffered in Romania were the deed of the German Nazis and the Iron Guard.
I have been witness to some deeply touching scenes of solidarity between Romanians and Jews in moments of very tragic and risky odds at the time of the Nazi Empire in Europe.
Marshall Antonescu has successfully resisted the Nazi pressure which was imposing tough measures against the Jews”.

This kind of statements were repeatedly made by Wilhelm Filderman in his numerous public speeches in the West, upon leaving Romania in 1948, under the pressure of Romanian Communists.
The Jewish historians avoid any comments and don’t even mention any existence of Filderman’s declarations, although they are coming from a person who has known directly the
reality in Transnistria of the years 1941 – 1944. For these historians, Filderman’s declarations made in his Memoirs do not even exist, while the Israeli authorities hide the documents signed “by the most important Jew in Europe”.
It is obvious that in this situation one cannot talk of a correct and truthful rendering of the historical past, especially since it was rendered otherwise by those who maintain that there was a holocaust in Romania.
It is sad that at the highest political level, the State of Israel is acting so incorrectly. It is high time for these authorities to recognize and acknowledge their mistakes and change their
position.
The historical documents should be allowed to circulate freely in order to produce their natural effects.
My best regards, most respectfully yours,

Ion Coja
September, 6 th, 2021

Sursa: IonCoa.ro

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.