Câtă manipulare! Nu exista nicio rezistenta la antibiotice!

Câtă manipulare! Nu exista nicio rezistenta la antibiotice!

0 410
Pentru cei care doresc să se țină cu dinții de ideea că vaccinurile nu sunt sigure, dar în rest tot ceea ce le-au spus medicii este adevărul dat de Dumnezeu: v-aș încuraja să ignorați acest articol. Pentru cei care doresc să facă un pas în afara dogmei și să o evalueze în mod obiectiv, acest articol este pentru voi.
O voi spune direct și vă va șoca pe mulți:
Nu există nicio „rezistență la antibiotice”.
Hai, aveți un pic de răbdare cu mine, nu am de gând să vă spun că medicina modernă este un miracol – ci exact contrariul.
Iată un articol publicat de niște microbiologi care NU sunt Stefan Lanka (adică sunt niște ignoranți) despre un fenomen (real) pe care ei pur și simplu nu sunt în stare să-l priceapă.
Avem aceste două citate cruciale:
Eșecul penicilinei în eradicarea faringitelor streptococice a fost documentat tot mai frecvent începând cu anii 1980, cazurile de eșec crescând de la doar 5% în anii 1950 la aproximativ 35% în prezent.
Și apoi:
Rezistența tradițională la antibiotice nu pare a fi motivul. De fapt, nu există absolut nicio rezistență in vitro a streptococilor din grupa A (GAS) la penicilină sau amoxicilină (sau cefalosporine).

Wow, ați citit corect: „absolut nicio rezistență in vitro„. Aceasta înseamnă că aceste antibiotice distrug în continuare acei germeni cultivați de la pacienții la care antibioticele nu aduc nicio îmbunătățire a simptomelor.Ei, dar fiindcă autorii sunt microbiologi sadea din sistemul alopat și nu sunt Stefan Lanka, singura lor explicație este „hopa, o fi magie”, așa că vom ignora părerea lor.

Vedeți voi, nimic din ceea ce descriu băieții ăștia nu are sens din perspectiva teoriei germenilor.
La urma urmei, perspectiva teoriei germenilor este:
1. „antibioticele distrug microbii”,
2. „simptomele dispar”,
3. „dispar simptomele *deoarece* se distruge cauza bolii”, deci
4. „cauza principala a bolii sunt microbii”

Nu este un silogism rău, este chiar foarte robust, dar evident intră cu capul fix în zid pentru acei pacienți la care NU se constată îmbunătățirea simptomelor după administrarea de antibiotice.
Deci, ce faci în acest caz dacă totuși ții să te agăți mai departe cu dinții de teoria germenilor? Ei bine, atunci afirmi „ah, pai e clar că antibioticele nu au reușit să ucidă acești germeni deoarece ei au devenit „rezistenți””.
Atunci totul se potrivește.
Doar că nu se potrivește.
Antibioticele tot distrug acei germeni, deci germenii NU au devenit rezistenți.
Aceasta, doamnelor și domnilor, este esența dogmei: realitatea este că pentru marea majoritate a oamenilor – chiar și pentru nevacciniști – este imposibil să iasă din dogmă și să o evalueze ca și cum ar fi auzit-o pentru prima dată.
Așadar, acești cercetători au venit cu explicația „hopa, o fi magie” tocmai pentru că niciodată mintea lor îndoctrinată nu ar fi putut realiza că însăși observația lor era de fapt dovada definitivă a faptului că întreaga teorie a germenilor este fie o teorie greșită, fie o minciună abjectă.

Faptul că antibioticele încă distrug germeni în organismul oamenilor ale căror simptome nu se ameliorează după antibiotice ne spune că antibioticele nu ne vindecă niciodată. Cu siguranță, ele *pot* cauza reducerea simptomelor, dar aceasta nu se întâmplă deoarece ar anula cauza profundă a bolii (3).

Mai avem o dovadă suplimentară că rezistența la antibiotice este o aberație – de exemplu, infecțiile recurente la persoanele care iau antibiotice sau faptul că deja la scurt timp după invenția antibioticelor a apărut și teoria „rezistenței la antibiotice” și totuși le folosim cu spor și astăzi (în 80 de ani toți germenii aveau timp să devină rezistenți, nu credeți?).
Observația făcută și publicată de cercetătorii noștri este însă mai mult decât suficientă.

Nu există nicio rezistență la antibiotice.
Silogismul nostru inițial pur și simplu nu este corect – intră cu capul în zid la punctul (3) și prin urmare (4) nu este o concluzie valabilă.
Antibioticele reduc adesea simptomele, dar nu pentru că ar rezolva cauza profundă. Corpul nostru efectiv intră într-o altă stare de luptă atunci când se confruntă cu acest atac chimic, iar în această stare de luptă, datorată otrăvirii celulare prin antibiotice, simptomele de moment sunt adesea atenuate (pe termen scurt), deoarece organismul trebuie să-și concentreze toată energia pentru a respinge atacul chimic.
Acest lucru are sens în totalitate atunci când înțelegeți legile biologice ale naturii (Noua Medicină Germanică), care explică prin bifazicitatea bolilor faptul că cele mai multe dintre simptomele alea „rele” apar exact atunci când suntem în faza de vindecare. Niciodată nu te simți bolnav și letargic atunci când te confrunți cu un pericol, ci dimpotrivă, atunci ești încordat și în alertă și stres continuu; începi să te simți rău abia *după* ce ai depășit pericolul!!

Așadar, să spunem lucrurilor pe nume. Faptul că nu există rezistență la antibiotice nu înseamnă că antibioticele ar fi o idee bună. *Dimpotrivă*. Faptul că nu există rezistență la antibiotice arată că acestea sunt chiar mult mai periculoase decât ne-am imaginat.
Apropo, demonstrația merge și în sens invers.
Adică avem antibiotice care nu distrug germeni, dar reușesc să suprime simptomele! Hopa, o fi tot magie 🙂
Concluzie: Teoria germenilor este o tâmpenie de la început până la sfârșit.
~~ Autor: Tristan Wells ~~
* * * * *
Alte articole utile pentru trezire:

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.