Pe langa marile orase, in general – si nu numai la noi, ci in toata lumea – exista cartiere marginalizate si, probabil de aceea, si rau famate. Aceste cartiere sunt zdrobite de ignoranta datorita lipsei de apa curenta si canalizare. Lemnele sunt combustibilul. Unele case, daca le putem numi asa, sunt uitate la lumina opaitului. Delasarea, in lipsa vreunei perspective, cuprinde locuitorii cu fete cernite de lipsuri. E greu sa apara un Einstein sau un Enescu din umbra aceasta, cu toate ca exista inteligenta native, dar care se transforma in viclenie pentru supravietuire. Caci multi locuitori ai acestor cartiere, tocmai datorita conditiilor, se automarginalizeaza. Mai ales cei in varsta, dar, din pacate, si foarte multi tineri lipsiti de un strat de minima cultura. Dar cine sa-ti ofere acest deziderat al unei vieti omenesti normale, cand spectacolele de gala au loc la carciumioara din colt, cartile studiate contin combinatiile de la pocher, gastile se formeaza dupa principiul fortei si nu dupa cel al unei gandiri sanatos-umane, egoismul infloreste printre gunoaiele ulitelor botezate aiurea strazi, iar lumea colorand restul orasului te refuza datorita aspectului tau exterior si, mai ales, interior. Probabil ceva instinctiv, asa cum este cand intalnesti un caine vagabond.
Daca ati fost vreodata prin fundul cartierelor brasovene Craitar sau Bartolomeu, cele scrise de mine va vor reaminti imaginea. Daca nu ati umblat pe acolo, incercati macar o data. Asemenea cartiere gasim si in alte orase. Eu unul cunosc Ferentariul bucurestean si Barbosii de Galati. Despre altele, din alte orase, am auzit sau am citit doar. Dar toate seamana intre ele.
Daca nu sunteti chiar nepasatori si prea ocupati cu datul din coate, poate veti sugera oarecare solutii celor capacitati cu indreptarea situatiei. Iar daca intalniti oameni apartinand acestor cartiere si aveti de a face cu ei, incercati sa-i tratati cu respectul cu care va tratati pe dumneavoastra insiva, fara ca cineva sa va oblige la imbratisari tandre si interminabile. Dar ar fi un prim pas ca si ei sa se simta apartinand societatii.
?
?
Dan Bota
