Cartele pentru paine si circ
Un tip vine in fata ta si incepe sa indruge diverse chestii. Ca sa faca lucrul asta are doua posibilitati. Fie apare la televizor si debiteaza cu morga si dictie cat mai ingrijite zisele povesti fie organizeaza un zaiafet asurzitor in sanul naturii, intr-un colt citadin sau pe o palma de pajiste rurala.
Ambele ipostaze au avantajele si dezavantajele lor. Prima ii ofera omului nostru ocazia sa rosteasca liber – eventual sa citeasca – niste cuvinte mestesugite, asezate acolo de priceputii in comunicare din staff-ul electoral al individului. Vorbele ajung la alegator de regula la ore de seara, cand se presupune ca dispozitia de a asculta promisiuni si de a viziona insailari mediatice este mai ceva mai mare ca in timpul zilei. Este o proba prin excelenta verbala si, in functie de inzestrarile locutorului, una adresata ratiunii si chefului de intelegere ale ascultatorului.
Cealalta este o concesie facuta instinctelor ce mocnesc in alegator. Dupa o saptamana de turuiala si de palavre, vine binecuvantatul week-end. Vorbele goale sunt mai usor de suportat pentru ca aceiasi strategi de campanie le invelesc in acorduri de fanfara si le amesteca in pasta de mici. Aromele ce se degaja de acolo nu mai ajung neaparat la creier, ci se opresc la receptori. Papilele gustative si olfactul sunt mai sensibile decat neuronul.
Aplicatorului de stampile pe buletinul de vot i se cere implicare cu creierul si cu stomacul in petrecerea electorala. Pare un fleac, dar de cele mai multe ori este o ditai provocarea. Nu-i usor sa te imbuibi cu fraze goale toata saptamana si sa mai ai pofta de mancare in timpul liber. Trebuie exercitiu pentru asta. Unii dintre competitorii inscrisi in cursa electorala sunt atat de indigesti ca nu pot fi digerati nici la televizor, nici la iarba verde. Crampele la stomac risca sa se transmita la degete, care vor refuza cu incapatanare sa tina ca lumea stampila in clipa de intimitate electorala din cabina de vot.
Cu toate acestea, sfatuitorii candidatilor nu renunta la actuala distributie a painii si circului. Painea, dupa cum zice si folclorul, e de toate zilele, balciul este pentru cele speciale. La programarea asta ii ajuta din plin si masa de alegatori. Prea au stomac pentru toate prostiile care li se servesc de-a valma. Situatia asta ar putea inceta doar daca am semnala cumva haitei de candidati ca programul lor electoral ne face digestia imposibila.
Cine se incumeta insa sa strige primul ca vrea circ in timpul saptamanii si s-ar declara satisfacut cu un colt de paine integrala la finele ei?
Blestemati astia de imperatori! Numai de la ei ni se trage pocinogul asta cu panem et circenses! Chiar n-au gasit alt meniu pentru gloata in tot imperiul?
Vifor Rotar
