Boschetarii – ziua si noaptea
Acestia sunt boschetarii, cei care nu au unde sa-si puna capul noaptea, iar ziua si-o petrec in cautarea strictului pentru supravietuire.
Este drept ca o parte dintre ei au ajuns in acest hal datorita alcoolului. Altii, ajunsi in strada din alte varii motive, mai mult sau mai putin dependente de vointa lor, se dedau si ei viciului care te face sa uiti vremelnic. Si sunt si din cei care nu beau, dar au ajuns, ca si ceilalti, sa nu mai aiba un acasa.
Noaptea si-o petrec pe unde apuca si le este mai cald si unde li se pare ca sunt mai in siguranta. Sunt arhicunoscute aceste locuri. Si ei, oricum si oriunde, deranjeaza.
Si astfel iata problema lor pe care edilii nu se indeamna sa o rezolve. Caci s-ar putea foarte simplu amenaja, in cladiri parasite sau dezafectate, dormitoare comune, cu posibilitati de spalare si, de ce nu, cate o masa calda. In contrapartida cu prestare de munca in folos obstesc.
Iar acesti oameni ar simti ca nu sunt lasati de izbeliste si si-ar reforma atitudinea fata de societate, lasand uitarii multe din naravurile adoptate in calitate de oameni ai strazilor.
Din pacate functioneaza printre edilii brasoveni proverbul care spune ca satulul nu crede flamandului.
Dan Bota?
