Basescu familistul
Nici nu a ajuns sa se opreasca bine avionul, ca in Basescu s-a trezit sa zbarnaie coarda masculului care-si apara ograda cu gainusi oficiale sau nu.
In loc sa ne spuna ce s-a intamplat cu acea conferinta la nivel inalt de la care venea, premergatoare summitului NATO de la Bucuresti si cu intamplari interesante, probabil, pentru Romania, Basescu s-a pus sa se repeada in mass-media care i-a jignit aprig fetita.
Daca s-ar fi zborsit simplu si omeneste cu ‘ba, ia mai lasati-o in pace!’, ar fi fost de inteles. Fiecare isi apara ‘onoarea de familist’, la o adica.
Dar, presedintele tarii fiind, pe deasupra si harsait in politica, nu vii sa urli, nitam-nisam, ca, daca mai auzi ceva legat de femeile din familie, raspunzi cu aceeasi moneda, mai ales in contextul de acum arhicunoscut.
S-ar putea ca Basescu sa simta inceput de cutremur sub scaun. De aceea a pornit la atacul care se zice ca este cea mai buna aparare. Chiar daca asta il poate costa.
Caci chestia cu apararea fetitei timide se potriveste filmului mut, cu Stan si Bran. Aici, dupa parerea mea, Basescu a gresit. Si ma mira. Nu observati ca nu il injur ca alta data?
Cine mai crede ca Elena Basescu, la douazecisicinci (28?) de ani si dupa ce a facut pe fotomodelul, mai este neprihanita Alba ca Zapada si timida frumoasa adormita in padurea asteptarii sarutului care sa trezeasca.
Din pacate pentru babac, el nu-si da seama – sau nu vrea? – ca fetita nu prea are graunte in hambarul mansardei, nici macar de-o balada mioritica.
Prestatia Lenutei a fost, la aparitia pe scena politica, oricum, sub orice critica, dovedind incultura care caracterizeaza o anumita patura a tineretului din zilele noastre, tineret nascut cu petele parintilor, dar cu cont in banca.
Resturile, cu tonomatul si euroii, sunt umplutura unei prestatii jalnice pentru un presedinte de tara care ar trebui sa se respecte mai mult.
Si el, si tara.
Dan Bota
