Barbaria antisemitismului in România nu trebuia „contracarată” cu barbarii și mai mari!

Veţi înţelege de ce îmi este greu să-l numesc cu titulatura oficială de Partidul Comunist Român (PCR)!…

P.C.R. nu are nimic românesc şi nici un trecut istoric semnificativ în România.

Legenda spune că a fost creat în mai 1921. Înainte au existat câţiva marxişti, intelectuali, fără nici o influenţă în afacerile publice din România. Ei erau influenţaţi de două figurI foarte active în viaţa societăţii

româneşti: evreul ucrainian Constantin Dobrogeanu-Gherea (născut Solomon Katz) şi bulgarul Cristian Rakovsky (născut Krăstio Gheorghev Stancev), amic al lui Lenin şi Troţki.

Partidul din România a fost creat din iniţiativa şi sub controlul direct al partidului bolşevic sovietic.

Încă de la începuturi, a luat poziţii extrem de impopulare, de exemplu, dezmembrarea României Mari, abia creată, care ar fi dus la înghiţirea Basarabiei de către Rusia Sovietică – … ceea ce s-a întâmplat mai târziu!!! Partidul comunist dovedea prin astfel de poziţii că nu caută un succes electoral, ci preluarea puterii numai prin forţă. Pentru astfel de poziţii el a fost scos in afara legii în 6 aprilie 1924.Şi înainte şi după această dată el a fost condus de la Moscova unde se numeau secretarii partidului. Mulţi dintre ei nu cunoşteau macar limba română!... Intre 1948 și 1965 s-a numit PARTIDUL MUNCITORESC ROMÂN.

Conducerea partidului a fost asigurata intre cele doua războaie mondiale de:

– Gheorghe Cristescu – Plăpumaru (1921 – 1924), singurul secretar local,

– Fóriş István (1940 – 1944)
Dupa al doilea razboi mondial conducerea a fost asigurată de:

– Gheorghe Gheorghiu-Dej( 1945 – 1954)

– Gheorghe Apostol (Aaron Gershwin) (1954 – 1955)

– Gheorghe Gheorghiu Dej (1955 – 1965 când se pare a murit asasinat, radiat)

– Nicolae Ceauşescu (1965 – 1989, împușcat în urma unei sentințe).

Printre conducatori trebuie remarcat Lucrețiu Pătrăşcanu, a fost un exemplu de frustrat, cu o origine nu tocmai potrivită partidului comunist, tatăl său a fost istoricul şi prozatorul D.D. Pătrăşcanu (1872-1937), iar mama sa provenea dintr-o familie boierească. În timpul ocupaţiei Bucureştiului de către armatele germane, ungare şi bulgare (1916 – 1918), tatăl său, D. D. Pătrăşcanu, a avut o atitudine considerată antipatriotică şi a fost închis pentru scurt timp după reinstaurarea administraţiei româneşti. Întreagă familie a căzut în oprobiu în perioada interbelică şi Lucreţiu Pătrăşcanu a suferit de ostracizarea societăţii bucureştene.
În aceeaşi situaţie …”ciudata”, au fost Constantin Stere, Tudor Arghezi, Marta Bibescu, Tzigara-Samurcaş şi alţii intelectuali de marca.

 

El era o făptură primitivă (chiar şi printre comunişti!), coleric şi cam semi-analfabet. A fost manipulat cu usurintza,cu spectacole groteşti în care împăraţi romani, regi daci şi voievozi români  „dau azi raportul reprezentantilor poporului”…Simțea nevoia de recunoaştere…prin publicare in zeci de limbi,carti pe care nu prea le-a citit nimeni!

Datorită lui Nicolae Ceauşescu, în ultimii ani ai existenţei acestuia,comunismul din România a fost o formă de despotism asiatic ridicol.

Sistemul comunist imaginat de Lenin permitea ca o societate să fie condusă după frustrările unor lideri ca Stalin, Mathias Rakosi, Walter Ulbricht, Fidel Castro, Bolesław Bierut, Mao TseDung, Klement Gottwald sau…  N. Ceauşescu.

S-a văzut clar că în perioada cea mai neagră a comunismului din România în posturi de conducere, de represiune, în direcţiile ideologică şi culturală se găseau în special cadre de conducere ( proveniţi din familii evreieşti). Aceştia ,marea majoritate cu relatii interetnice si o teribila capacitate insiduoasa, au pus umărul cu sârg şi entuziasm să ducă România pe calea cea dezastruoasă… ca nicaieri in alte „țari frațesti”….Iar fii si nepotii au reaparut dupa Revolutie …facută tot cu Ei !!

        > Ana Pauker născută Hannah Rabinsohn

        > Teohari Georgescu născut Burach Teskovich

        > Gheorghe Apostol născut Aaron Gershwin

        > Lothar Rădăceanu, născut Lothar Wuertzel

        > Iosif Kişinevsky născut Ioska Roitman si

        > Liouba Kişinevschi

        > Leonte Rautu născut Lev Oigenstein

        > Petre Borilă născut Iordan Dragan Russev

        > Vasile Luca născut Lukacs Laszlo

        > Alexandru Moghioroş născut Balogh Joszef

        > Silviu Brucan născut Saul Brukner

        > Emil Botnăraş născut Emilian Botnarenko

        > Walter Roman născut Ernő Neuländer

        > Miron Constantinescu născut Mehr Kohn

        > Alexandru Bîrladeanu născut Saşa Goldenberg

        > Leontin Sălăjan născut Szilágyi Leon

        > Gheorghe Gaston Marin născut Ghiuri Grossmann

        > Leonid Tismăneanu născut Leon Moiseevici Tismeneţki,

        > Avram Bunaciu născut Abraham Gutman

        > Gheorghe Stoica născut Moscu Kohn

        > Maxim Berghianu născut Maximilian Bergmann

        > Gheorghe Pintilie născut Pantelei Bodnarenco zis Pantiuşa

        > Dumitru Coliu născut Dimităr Kolev

        > Ion Vinţe născut Vincze János

        > Alexandru Nicolschi născut Boris Grünberg

        > Mihai Dulgheru născut Mişa Dulbergh

        > Mihai Florescu născut Misha Iakobi

        > Ana Toma născută Ana Grossman

        > Alexandru Sencovici născut Szenkovits SàndorŞtrul 

        > Moises Haupt

        > Ştefan Coller (Koller)

        > Feller Moritz
> Siviu (Tache) Brucan (Saul)

         IN DOMENIUL CULTURAL

        > Aurel Baranga născut Ariel Leibovich

        > Marcel Breslaşu născut Mark Breslau

        > Jules Perahim născut Iulis Blumenfeld

        > Nina Cassian născută Renée Annie Cassian

        > Veronica Porumbacu născută Veronika Schwefelberg

        > Alexandru Graur născut Alter Brauer

        > Alexandru Toma născut Solomon Moscovici

        > Ion Călugăru născut Ștrul Leiba Croitoru

        > Maria Banuş fata lui Max Banush de la banca Marmorosch Blank

        > A. E. Bakonsky născut Anatol Eftimievici Baconsky

        > Ovid S. Crohmălniceanu născut Moise Cohn

        > Alexandru Jar născut Alexander Avram

        > Mihail Davidoglu născut Moise Davidson

        > Ion Vitner născut Iţic Wittner

        > Alexandru Mirodan născut Alexander Zissu Saltman

        VECHI ILEGALISTI:

        > Iosif Ardeleanu născut Dôme Adler

        > Haia Lifschitz

        > Ştefan Voicu născut Aurel Rotenberg

        > Zina Brâncu născută Haia Grinberg

        > Petru Năvodaru născut Petr Fischer

        > Barbu Zaharescu născut Bercu Zukerman

        > Belu Zilber născut Herbert Zilber

        > Vanda Nicolschi născută Sheiva Averbuch

        > Mircea Bălănescu născut Eugen Bendel

        > Basil Spiru născut Enrich Kutschnecker

        > Ştrul Zigelboïm

        > Petre Lupu născut Wolf Pressman

        > Leon Lichtblau

E adevărat că în România interbelică, curentul antisemit era  puternic şi a condus la multe orori comise de anumiţi români. Din acesr punt de vedere evreii nu aveau motive să iubească societatea românească.Poate asta explică aderarea lor în număr mare la minusculul partid communist şi entuziasmul cu totul deplasat manifestat la ocuparea Basarabiei de către sovietici, în iunie 1940.  Toate astea au declansat , ca reacţie, la pogromuri şi atrocităţi îndreptate, cade obicei, contra unor nevinovaţi.

Dar dacă unii români s-au comportat odios înainte de război,si au platit amarnic pentru asta,  mulţi evrei,nu s-au comportat oare la fel de odios după război,cand auajuns la manetele puterii??

E adevărat că ei nu au acţionat în calitate de evrei, ci de comunişti,nefiind majoritari printre evrei.

Uneori chiar alţi evrei au avut de suferit în urma acţiunilor acestor evrei comunişti devianti. Dar ei au existat!
Totusi, de ce oare faptele unor evrei din anii ’50 nu dau oare de gândit evreilor de azi??
 Responsibilitatea, fie ea numai morală, n-ar trebui oare recunoscută şi asumată?? Si astfel izbavita?

Germanii din noile generaţii îşi recunosc o responsabilitate morală şi material faţă de evrei. „Au plătit şi continuă să plătească compensaţii colective uriase statului Israel,dar şi individuale supravieţuitorilor.

„Pe mulţi dintre evreii de azi nu-i mai interesează decât Auschwitz-ul şi nu vor să ştie absolut nimic de Sighet, Aiud, Piteşti, Canal etc.

E normal să-i preocupe trista soartă a multor evrei în timpul celui de alII-lea Război Mondial, dar n-au avut oare timp să remarce nici o crimă sau

persecuţie contra românilor???

Când comunismul anilor ’60 a căpătat o tentă oarecum antisemită, mulţi dintre ei au plecat în Israel lăsând românilor
„minunata” invenţie a lui Marx şi Engels.edificata de Lenin si Stalin.
Acolo, unii foşti membri în aparatul represiv, s-au dat chiar drept victime ale comunismului!!!

Doar un singur exemplu este cel al lui Coler sau Koller, fost commandant al închisorii de la Aiud şi torţionar celebru.

 El susţinea că şi-a… pierdut postul din cauza… „antisemitismului românesc”! Altul este cel al lui Jules Perahim (Iulis Blumenfeld)
care în anii 50 şi 60 tăia, spânzura şi demasca alături de Leonte Răutu (Lev Oigenstein), iar mai apoi, la Paris,
a devenit un mare intelectual si dizident anticomunist.Şi totuşi, nu cred că evreilor de astăzi li se cere mult: să recunoască doar şi să-şi amintească şi de suferinţele provocate românilor de către unii dintre co-religionari de ai lor. E mult? E greu?

În 1984, câteva calugăriţe carmelite poloneze au înfiinţat o mică mânăstire în incinta fostului lagăr Auschwitz-Birkenau, actualmente muzeu,

considerat simbol al crimelor în masă comise de nazişti şi, în particular,al uciderii evreilor. Ele voiau să se roage în acest loc simbolic pentru

mântuirea tuturor.Comunitatea evreiască din întreaga lume a început o puternică şi violenta campanie de presă contra prezenţei acestei mânăstiri în acel loc,considerat de evrei ca unul aparţinând exclusiv memoriei «Soluţiei finale».
Campania a fost extrem de intensă şi a durat 9 (nouă) ani. În cele din urmă, la intervenţia Papei Ioan Paul al II-lea, mănăstirea s-amutat din fostul lagăr. Prin analogie cu cele de mai sus, ce ar spune comunitatea evreiască dacă,de exemplu, fiul lui Heinrich Himmler ar fi numit preşedinte al unui «Institut de Investigare a Crimelor celui de al III-lea Reich»?? De altfel, el ar şti multe, din familie! Bineînţeles, într-o societate normală nimeni nu e responsabil de faptele părinţilor săi. Revenind în România, ce pot gândi oare victimele represiunii comuniste şi urmaşii acestora despre numirea lui V. Tismăneanu (Volodea Leonidovici Tismeneţki) în fruntea «Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc».

Dar despre – desemnarea aceleaşi persoane – ca raportor al «Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza dictaturii comuniste din România».

Bineînţeles, într-o societate normală, si nu cu un presedinte ca Basescu – ca el l-a numit! – nimeni nu e responsabil de faptele părinţilor săi.