Andrei Pleșu, dinozaurul lui Soros în România, ne amenință periodic că nu mai scrie…

   Ne tot minți periodic că te retragi… Hai, tataie, lasă-ne!

„Îmi trebuie o pauză. Şi vreau să ofer o pauză şi altora. Scriu acest text pentru a-mi lua la revedere de la cititorii editorialelor mele din «Adevărul». Am hotărât să mă opresc. Sunt obosit.
Am practicat, de când mă ştiu, scrisul ca pe un act de comunicare, ca pe un mod de a oferi ceva – „rambursabil” – unui potenţial partener de dialog. Or, de la o vreme, scrisul a devenit, din ce în ce mai apăsat, o specie a războiului. A scrie e a ieşi la bătaie.
Îmi e tot mai clar că mă mişc într-o lume străină, pentru care nu sunt pregătit şi pe care nu pot şi nu vreau să o asum. E, poate, şi o problemă de vârstă. Vine o vreme când trebuie să faci un pas înapoi.
Când trebuie să accepţi, cu luciditate, bărbăteşte, că galaxia ta a trecut dincolo de linia orizontului, că deasupra ta sunt alte stele şi alt cer.
Mie, cerul care se întinde acum deasupra mea mi se pare supărător de roşu. Roşu de nostalgii prosteşti, de mânii şi obrăznicii pubertare, de impostură zgomotoasă, de violenţă, de grosolănie ofensivă.
Îmi trebuie o pauză. Şi vreau să ofer o pauză şi altora. Forumiştilor mei, de pildă, care, cu excepţia unei minorităţi de condeie cuviincioase, se întrec, săptămână de săptămână, să mă tăvălească prin micile lor nevroze şi frustrări, să mă îngroape în obscenităţi, agramatisme, ameninţări, invitaţii la spânzurătoare şi cimitir.
Sper că absenţa mea din gazetă va contribui, cât de cât, la însănătoşirea lor sufletească.

În criză de inspirație, Andrei Pleșu revine după aproape șase ani cu un titlu asemănător în 11 septembrie 2017: „ Rămâne pe altă dată…”

„Nu e o invitaţie la absenteism, dar e o invitaţie la discernămînt. Păstrînd proporţiile, mi-am spus şi eu că, ajuns în pragul vîrstei de 70 de ani, îmi pot permite să mă întreb ce mai am de făcut, în ce proiect vreau să-mi investesc puterea de muncă de-acum înainte.
Mărturisesc că am un asemenea proiect şi mă gîndesc, puţin răutăcios, că prefer să-mi închei viaţa încercînd să-l duc la bun sfîrşit, decît comentînd, săptămînal, (şi, oricum, fără nici un rezultat) isprăvile unor personaje despre care, probabil, peste 10-15 ani, nimeni nu-şi va mai aminti nimic. Nu regret cei cîţiva ani în care m-am străduit, pe blogul adevarul.ro, să rămîn «în priză» cu evenimentele cotidiene.
A fost o experienţă utilă, un exerciţiu civic şi stilistic, din care am avut mai curînd de cîştigat. Nu pot decît să mulţumesc redacţiei pentru ospitalitate şi cooperare. Mulţumesc şi cititorilor mei, mai numeroşi decît mi-aş fi închipuit, pentru atenţia cu care m-au onorat.
Mulţumesc, de asemenea, forumiştilor care mi-au însoţit, frecvent, articolele cu comentarii ce depăşeau, adesea, cu mult, profilul autorului şi hotarele temelor abordate. Am simţit, mai tot timpul, că textul meu nu era decît un prilej pentru o dezbatere mai largă, devenită pentru unii (fie şi sub pseudonim) o preocupare constantă, un efort harnic de autodefinire şi autopromovare.

Nu pot decît să mă bucur că am jucat, astfel, un rol de «catalizator», chiar dacă, din cînd în cînd, am ieşit serios tăvălit din această confruntare. (…) Aşadar, la revedere! Îi rog pe cei care îmi atribuie încă o şansă de creativitate, să-mi ţină pumnii: mă voi strădui să nu stau degeaba. Cei care nu dau doi bani pe ideile şi pe moralitatea mea vor scăpa, prin pasul pe care îl fac înapoi, de iritarea (sau furia!) asociate, de-atîta vreme, cu sunetul glasului meu. Vă doresc tuturor o viaţă împlinită, nervi buni pentru a trece, igienic, prin tribulaţiunile istoriei noastre contemporane şi cît mai mult umor!

            Andrei Pleșu, 18 aprilie 2019, în „Dileala veche”, la finalul articolului „Cercetare academică, jurnalism, corectitudine politică”:

„Normal este ca, atunci cînd simți că nu mai aparții timpului tău, să faci un pas înapoi. Profit, așadar, de ocazie, pentru a renunța – cel puțin deocamdată – la orice prestație publică (articole, interviuri, conferințe, colocvii etc.).
Păstrez doar rubrica de la Dilema veche, din loialitate față de un proiect la care am pus umărul. Decizia mea e un minim semn de consecvență, pentru care apelez la înțelegerea cititorilor mei, cîți vor mai fi fiind… (Dilema veche)

În fotografia de mai alaturată: Doi țigani parveniți, agenți de influență racolați de BND-ul german. Ghiciți care sunt ăia!

Ralf Krautkrämer – Consulul Germaniei la Timișoara, prietenul apropiat al lui Klaus Iohannis, omul de afaceri Michael Schmidt – secretar General Forumul de Cooperare Bilaterala Romano-German, Andrei Pleșu – președintele Forumului de Cooperare Bilaterală Româno-German și inițiatorul asociației Marilen Gabriel Pîrțea – rectorul Universității de Vest din Timișoara.

Share on Facebook

Tweet

Follow us