Alchimistii! Tara noastra AUR poarta…
Turbaţilor! De-asta eraţi aşa disperaţi în ultima săptămână: ştiaţi!
Cu trei zile înainte de alegeri, întâi Mircea Badea, apoi Cornel Nistorescu, s-au arătat uluiţi de degringolada lui Klaus Iohannis trădată prin ultimele sale mesaje publice.
Mircea Badea s-a minunat mult în emisiunea sa de joi de modul în care un preşedinte de ţară, ACEST preşedinte de ţară, îsi bagă picioarele în reguli, legi, Constituţie, bunul simţ pentru a mai fura câteva minute de publicitate mascată pentru PNL şi pentru a mai diaboliza, preţ de 10 fraze scrâşnite, PSD.
În editorialul său de a doua zi din Cotidianul, Cornel Nistorescu îşi ieşea şi el din papucii calmului său ardelelnesc şi ne prezenta o formă de perplexitate mai rară la un jurnalist ce a văzut atâtea la viata lui: „Am parcurs de mai multe ori apelul făcut de președintele Iohannis la sfîrșitul declarației de după ședința CSAT de joi. E mai perplexant decît o declarație de război. Sună ca o chemare la arme. Are tonul unui ordin, a unei mobilizări disperate. […]
L-ați văzut vreodată pe Klaus Iohannis atît de pornit și de disperat? Toată viața fost un placid arogant și disprețuitor! Ce să-l accelereze într-un asemenea hal încît să treacă peste toate zăgazurile din Constituția României?”
Eu, vă mărturisesc, am fost surprins de intensitatea şi sincronicitatea uluielii celor doi importanţi comunicatori. Mie mi se părea că tot ce face Klaus Iohannis nu e neapărat panică ci o repetiţie robotică, în nota lui de previzibil mediocru. Că acţionează după un şablon ce îşi propune doar să anunţe anticipat o mânăreală electorală bine controlată de camarila sa.
Acum, după aceste uluitoare ultime 24 de ore, îmi dau seama că şi Mircea Badea şi Cornel Nistorescu au simţit corect vria preşedintelui. Or fi ştiut şi de miracolul ce se pregătea să dea peste cap calculele cotroceniste?
În articolul meu din 21.11.2020, intitulat: Alegerile din 6 decembrie – dubla crima la adresa poporului roman, concluzionam: „Noroc că uneori, când setea de putere devine patologică, mai intervine şi o forţă pe care nimeni nu o poate controla, să-i zicem “destinul”, care le pune cămaşa de forţă posedaţilor.
Ţineţi minte cum acest “destin” i-a întors, pe aceiaşi lideri caricaturali ai noştri, din ideea lor fixă şi toxică privind organizarea de alegeri anticipate?
De ce nu le-ar mai da, o dată, peste mână, şi de data asta?”
Şi iată că “destinul” a avut iarăşi ceva de spus. Şi tot prin intermediul unui mesager la care nimeni nu se aştepta! În martie, cu anticipatele, mesagerul a fost pandemia. Acum, cu parlamentarele, mesagerul e “AUR”.
Ca să ne lămurim cum şi-o iau peste bot aroganţii şi trişorii.
***
Nimeni nu-şi explică de unde a apărut acest “AUR”. E posibilă o astfel de coagulare spontană, direct la urieşeasca dimensiune a unui 9%, fără malaxoarele şi drojdia “brutarilor” de profesie? Eu nu cred asta!
Adică s-a metamorfozat brusc fleşcăita mămăligă românească într-un aluat vârtos, care dă peste buza coveţii pentru a se înfoia în ditamai cozonacul moldovinesc cu di tăti?
Hmmm! Nu pot muşca! E prea ca-n filme! Prea ca la experimentele cu steroizi.
N-aş putea, la momentul acesta, să explic exact ce s-a întâmplat. Pot doar să constat! Şi constat că acest partiduleţ, ale cărui iniţiale au fost o enigmă pentru toţi până la apariţia sa, aseară, in exitpoll-uri, este o adevărată bâtă pentru carul de oale al “dreptei noastre politice” (aşa zisă).
“Mâna destinului”, care incearcă să mai protejeze o dată neajutoratul popor român de râvna distrugătoare a hulpavilor iohannişti.
9 procente luate, toate, din teşchereaua electorală a Cotroceniului. Adică din voturile diasporei, ale marilor oraşe galbene şi ale moldovenilor de peste Prut care, altfel, s-ar fi dus în bloc spre PNL, USR-PLUS, PMP.
Socotiţi singuri: trei partide în căutarea unei majorităţi antipesediste. Cum arată ele acum, şi cum ar fi arătat cu zece procente în plus dacă n-ar fi avut parte de această deposedare năucitoare din partea AUR.
Într-o mobilizare a disperării totale, Iohannis şi ai lui au pus în mişcare, întreaga noaptea trecută, mecanismul fraudei salvatoare. Să treacă PMP-ul peste prag. Era singurul lucru care le mai rămânea la îndemână cu instituţiile lor de forţă, cu tabletele, cu uriaşa influenţă politică. Fără cele 5 procente ale lui Băsescu, care, pe deasupra s-ar mai fi şi redistribuit către adversari (să înnebuneşti, nu alta!), orice speranţă de majoritate a PNL fără PSD şi AUR s-ar fi năruit.
Alchimie în toată regula! Cine o fi descoperit reţeta aducerii din virtual în real a acestei creaturi, AUR, pe baza metodelor de ţintire folosite de Oxford Analytica, va intra în cartea recordurilor. Vom afla cât de curând cine, ce, de ce, cu ce. Până atunci, însă, să punem pe seama destinului faptul că lui Iohannis i s-a subtilizat, în extremis, jucăria cu care visase să ne încalece suprem: majoritatea absolută în Parlament.
În loc de încheiere, câteva scurte concluzii:
Să nu ne aşteptăm de la Orban şi Iohannis la gesturi de bun simţ (demisii, scuze, modificări de comportament, recunoaşterea victoriei adversarului). Ar însemna că nu sunt chiar atât de răi, ceea ce pe unii i-ar putea determina să le mai acorde o şansă;
Să nu regretăm că PSD nu va fi, în urma acestor alegeri, la guvernare. Liberalii, haştagiştii, tefeliştii mai au multe de demonstrat în materie de antinaţionalism, intoleranţă şi incompetenţă. Să-i lăsăm să se devoaleze plenar;
Să nu ne repezim a-i adopta necondiţionat pe cei de la AUR, doar pentru că ne-au salvat, la aceste alegeri, de totalitarismul galben. AUR este, deocamdată, o enigmă. Să-i analizăm pe membri săi cu spirit critic, cu suspiciuni detectiviste şi cu principii de care să nu ne fie ruşine mai târziu.
Vedeţi pentru ce s-au bătut tinerii frumoşi şi liberi pentru Roşia Montană?
Pentru că “ţara noastră AUR poartă”!
De-ar fi ştiut, ei, atunci, ce fel de aur…
