CE-AR FACE ANTAL ARPAD DACA LA SF.GHEORGHE STATUL ROMAN AR COMITE ASEMENEA ABUZURI?
Trist, dar adevărat. Nici alegerile din toamna anului trecut nu au adus pacea printre românii din Ungaria. Războiul cel mare se duce în Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria, unde de ceva timp fiecare şedinţă se termină cu sfadă şi insulte. AŢRU, care a funcţionat timp de două decenii ca o formă fără fond (nu fără bani, ci fără conţinut), odată cu preluarea mai multor instituţii de învăţământ a primit o greutate, dar, din păcate, nu şi o seriozitate. Nu poate fi luată în serios o instituţie care nu joacă deschis, cu cărţile pe masă, cu dialoguri publice, cu argumente pro şi contra bine întemeiate.
Şedinţele AŢRU din ultimul timp seamănă mai mult cu un târg balcanic decât cu o întrunire civilizată. Tensiunile au devenit atât de exagerate, încât omului normal a început să i se facă scârbă de viaţa noastră publică. Adică, a lor. În cazul naţionalităţilor nu se fac sondaje electorale, dar suntem convinşi că dacă în duminica următoare s-ar ţine alegerile de autoguvernări minoritare în Ungaria nu mulţi români s-ar îmbulzi la urne. Ni se face face lehamite de stilul cum vorbesc, cum se comportă unii dintre aleşii noştri…
Şedinţele AŢRU din ultimul timp seamănă mai mult cu un târg balcanic decât cu o întrunire civilizată. Tensiunile au devenit atât de exagerate, încât omului normal a început să i se facă scârbă de viaţa noastră publică. Adică, a lor. În cazul naţionalităţilor nu se fac sondaje electorale, dar suntem convinşi că dacă în duminica următoare s-ar ţine alegerile de autoguvernări minoritare în Ungaria nu mulţi români s-ar îmbulzi la urne. Ni se face face lehamite de stilul cum vorbesc, cum se comportă unii dintre aleşii noştri…
(…) În ultimii 15 ani, românii din Ungaria şi-au pierdut încrederea în AŢRU, deoarece conducerea acesteia şi-a păstrat poziţia de putere în mai multe cicluri electorale la rând complotându-se cu elemente străine neamului nostru (se citeşte: etnobişniţarii, persoane care nu sunt de origine română, dar şi-au asumat acest rol înfiinţând cu duiumul autoguvernări pseudo-româneşti, în special în Budapesta).
Actualul AŢRU a scăpat de această povară, elementele străine (ungurii ajunşi în AŢRU prin Asociaţia Românilor din Budapesta…) fiind eliminate prin putea legii, de fapt, fiind vorba de o auto-eliminare, pe motiv de incompatibilitate. Azi în AŢRU nu mai este nici un ungur. Bucurie maaare!
Că autoguvernările „româneşti” din Budapesta şi din jurul capitalei sunt inundate de ei şi în continuare – nu-i interesează pe aleşii noştri.
Că în Autoguvernarea „Românească” pe Capitală nu este nici măcar un singur român, ci numai unguri şi ţigani – se pare că la fel nu interesează pe nimeni. Am devenit atât de egoişti şi înguști la minte, încât nu vedem mai departe de hotarele Julei sau ale satului în care trăim. Mie să-mi fie bine, restul nu mă priveşte.
Actualul AŢRU a scăpat de această povară, elementele străine (ungurii ajunşi în AŢRU prin Asociaţia Românilor din Budapesta…) fiind eliminate prin putea legii, de fapt, fiind vorba de o auto-eliminare, pe motiv de incompatibilitate. Azi în AŢRU nu mai este nici un ungur. Bucurie maaare!
Că autoguvernările „româneşti” din Budapesta şi din jurul capitalei sunt inundate de ei şi în continuare – nu-i interesează pe aleşii noştri.
Că în Autoguvernarea „Românească” pe Capitală nu este nici măcar un singur român, ci numai unguri şi ţigani – se pare că la fel nu interesează pe nimeni. Am devenit atât de egoişti şi înguști la minte, încât nu vedem mai departe de hotarele Julei sau ale satului în care trăim. Mie să-mi fie bine, restul nu mă priveşte.
Această mentalitate sufocă atât viaţa noastră publică, cât şi cea culturală.
Printre certurile noastre, nu ne dăm seama cum se pierd românii, mai ales tinerii. Nu mai e nevoie de o politică centrală de asimilare, ne… asimilăm noi singuri, prin micimea minţii noastre: e suficient să pui în post de conducere o persoană ne-şcolită, fără pregătire profesională, ca să îţi omori singur cultura, învăţământul, valorile. Iar fără astea, nu ai nici cea mai mică şansă de viitor.
Printre certurile noastre, nu ne dăm seama cum se pierd românii, mai ales tinerii. Nu mai e nevoie de o politică centrală de asimilare, ne… asimilăm noi singuri, prin micimea minţii noastre: e suficient să pui în post de conducere o persoană ne-şcolită, fără pregătire profesională, ca să îţi omori singur cultura, învăţământul, valorile. Iar fără astea, nu ai nici cea mai mică şansă de viitor.
La noi, umblatul la birt şi întrunirile gastronomice sunt adevăratele valori comunitare. Că mâncăm anual atâtea gulaşuri la ceaun, la aşa-zisele festivaluri româneşti (finanţate din bani publici!), din care cel puţin cinci tineri români talentaţi s-ar putea bucura de burse lunare – nu interesează pe nimeni. Iar jurnaliştii care ridică în acest fel problema sunt nişte nesimţiţi, care nu înţeleg rostul team-building-urilor „autoguvernamentale” cu pălincă de prune şi popricaş de ouă de cocoş, pe bani publici. Ba, îl înţelegem, dar ne este tot mai scârbă de aşa viaţă „publică şi culturală” românească…
Eva Şimon,Redactor Sef,”Foaia noastra,”Jula
