Cazinoul din Constanta, condamnat la moarte lenta!
Cativa turisti romano-americani, ajunsi in aceasta vara pe litoralul nostru cu o nava de croaziera, fotografiaza cladirea ca sa le arate prietenilor simbolul de alta data al orasului.„Este o cladire unica. Atunci cand te afli in fata ei, stii exact unde de afli. Sunt in Constanta! Asa-i? Restaurati-o ca e mare pacat!” – spune cu usor regret americanul plecat de pe meleaguri dobrogene…
Cazinoul pare urmarit de blestemele celor care si-au pierdut averile aici in perioada interbelica. De la Revolutie, pana in 2007, a fost in grija Primariei din Constanta, care l-a abandonat. Apoi este preluat,la… „sugestia” lui Mazare, de o companie israeliana care conducea o retea de cazinouri de lux. In 2011, firma renunta la investitie, din cauza crizei economice.Cateva luni mai tarziu, cladirea trecea in administrarea Ministerului Turismului, iar Elena Udrea promitea sa rezolve totul.Dar, dupa un an, cladirea, tot in paragina, a ajuns din nou la Primaria din Constanta. Atunci, fostul primar, Radu Mazare, „cauta solutii” printre finantatorii celui mai mare complex de jocuri de noroc din Europa, in Elvetia. Dar, n-a fost sa fie…
In 2014, a fost gasit un nou stapan: Compania Nationala de Investitii, aflata sub autoritatea Ministerului Dezvoltarii, iar vicepremierul Liviu Dragnea promitea si el ca, in doi ani, cladirea va fi renovata. Tot degeaba Un an deja a trecut….Culmea, banii sunt, peste 6 milioane de euro, iar in mai se implineste un an de la lansarea licitatiei pentru achizitia lucrarilor de restaurare.Insa autoritatile nu pot trece mai departe la o noua licitatie, pentru ca una dintre firmele participante depune contestatie dupa contestatie. Ministerul Dezvoltarii spune ca trebuie respectata procedura: „Durata lucrarilor de proiectare si executie, precum si valoarea investitiei, se vor cunoaste cu exactitate dupa finalizarea procedurii de achizitie publica.” Radu Cornescu, arhitect: „Ar putea, primul 
ministru sau domnul Dancu, care se ocupa de ministerul asta al Dezvoltarii, sa puna piciorul in prag si sa spune: ”dom’le, cate firme sunt viabile care pot sa construiasca Cazinoul?”. Ar putea sa aleaga si sa faca o incredintare directa.”
Birocratia excesiva, promisiunile fara acoperire, hatisul legislativ si incompetenta autoritatilor au condamnat la o moarte lenta aceasta cladire simbol.
