Presa franceza: Calatorie in tara tiganilor…
Tiganii din Franta stau in mahalale pline de caravane, in locuintele mobile pe care comunitatea urbana le-a instalat pentru ei si cersesc. La mijlocul lunii iunie, am pornit sa-i reintalnim, in Romania. Surpriza: am gasit o familie care pana in februarie statea in orasul Lille. Asa incepe un articol realizat de jurnalistii de la publicatia franceza La Voix du Nord, dedicat in intregime situatiei romilor din Romania. Pe urmele carora au pornit chiar din nordul Frantei.
Aventura jurnalistilor din Hexagon a inceput pe 15 iunie, cand s-au imbarcat pe aeroportul Paris Beauvais cu destinatia Bucuresti. Pe lista de lucru erau notate un nume si o tinta: Radija Cantaragiu, Valea Seaca, Bacau. Radija este una dintre tigancile care traiesc intr-un sat din Lille, impreuna cu familia. Cele cateva cuvinte schimbate cu ea la putin timp dupa ce s-a instalat in nordul Frantei, in luna februarie, au fost suficiente pentru a-i face pe ziaristi sa inteleaga ca femeia nu voia sa se mai intoarca in tara. „Pentru a intelege mai bine situatia, am plecat sa-i intalnim familia”.
„Romanii cultiva o ura tenace impotriva tiganilor”
Dupa cinci ore de mers cu trenul din capitala, francezii ajung la Bacau, pe o caldura de cel putin 35 de grade Celsius. „Inca de la gara, am putut vedea cladiri abandonate, turnuri de beton gri, triste. Contrast clar cu muntii acoperiti de pini, traversati cu trenul inca de la Buzau. In centru, numai biserici ortodoxe, cateva zeci, care ofera o priveliste arhitecturala de calitate”, povestesc ziaristii.
Ajunsi la destinatie, fiul gazdei se ofera sa ii conduca pana in Valea Seaca si sa le traduca acolo unde este nevoie. Odata porniti mai departe, francezii descopera ca „toti romanii intalniti pana acolo cultiva o ura tenace impotriva romilor, veniti din India – altadata nomazi, care s-au instalat in Romania si in Bulgaria de secole. O populatie redusa la sclavie in tarile din Est pana la mijlocul secolului al XIX-lea, persecutati de nazisti in prima jumatate a secolului urmator”.
Cea mai mare parte a romanilor nu le adreseaza niciun cuvant. „Ei nu muncesc, sunt violenti, fura si nu vor sa mearga la scoala”, le spune jurnalistilor Octavian, un tanar roman de 22 de ani. Pe de alta parte, soferul care ii duce la destinatie le marturiseste ca nu ii cunoaste pe tigani, ca nu vorbeste niciodata cu ei si ca nu are, in consecinta, nicio parere despre ei.
La dreapta si la stanga drumului, campuri intinse, in departare – muntii. Carute trase de cai impart asfaltul cu automobilele. Acestea din urma transporta lemn, in timp ce primele cara fan. Pe parcelele imprastiate ici si colo, taranii lucreaza cu mainile – cosesc.
La Valea Seaca, soferul parcheaza pe marginea drumului si se apropie de un batran asezat pe o banca, in fata casei. Dupa o mica discutie, tanarul se intoarce si le explica jurnalistilor ca batranul nu cunoaste familia pe care ei o cauta, dar „a spus ca tiganii traiesc acolo, pe strada aceea”. „Tigani – asa ii numesc romanii pe romi”, continua jurnalistii francezi.
Baraci in paragina, Dacii ruginite si un vis: Franta
In spatele unei porti mari, o curte murdara. „Barbati, cateva femei si un grup de copii se reped catre noi. Unul dintre copii, foarte mic, trage cu toti dintii de un carnat. In fata acestei privelisti incredibile, tatal se multumeste sa zambeasca”, explica francezii, care descopera ca numele de Radija nu le spune nimic romilor de aici. Tiganca plecata din Romania se numeste Rada. Si bineinteles ca o cunosc toti romii care traiesc aici pe o singura strada, marginita pe ambele parti de baraci in paragina si Dacii ruginite. O tanara se apropie cu sotul sau de jurnalisti si le povesteste ca este soacra Radei. Si ei au trait in Lille, din septembrie 2008 pana in februarie 2009. Iar de la intoarcerea in tara, nu au decat un vis: sa revina in Franta.
