Un om fantastic (135)
10.
Thomas isi regasi banca sa precum omul din poveste, care, dupa indelungatul somn vrajit, se intoarce in satul natal si constata ca au trecut sapte ani. In cazul Thomas Lieven trecusera doar trei; directorul bancii si majoritatea angajatilor mai varstnici erau aceeasi. Lipseau multi dintre cei tineri.
Thomas isi motiva lunga perioada de absenta prin faptul ca fusese arestat de nemti pe chestii politice si, in sfarsit, eliberat.
Apoi se interesa de soarta partenerului sau pungas din Anglia, Robert W.Marlock. Insa nimeni nu-I putu da vreo relatie asupra acestui escroc.
Thomas se duse dupa aceea spre Bois de Boulogne. O reala melancolie il cuprinse la vederea micutei vile in care petrecuse atatea ore placute in compania pisicutei Mimi Chambert.
Mimi Chambert – colonelul Simeon … Or mai fi oare le Paris? Ii va cauta … Ah, si Josephine Baker si colonelul Debras … De foarte departe, din marea de nisip a timpului, ii zambeau Bastian si Picior de Cal, de la Marsilia … Pereira, genialul falsificator, Lazarus Alcoba, repauzatul prieten cocosat, isterica doamna consul Estrella Rodriguez din Lisabona … De cel mai departe, infinit de departe, zambea trist femeia de care inca ii era dor …
Tresari din visele sale.Isi trecu mana peste ochii umezi si patrunse in mica gradinita a vilei, parasita cu trei ani in urma in mare graba, intr-un Cadillac cu steag american pe acoperis.
Ii deschise o fata tanara si draguta. O ruga pentru o intrevedere cu stapanul casei. Fata il conduse in salon.
“Domnul Stabszahlmeister vine indata.”
Thomas privi in jur. Mobila era aceeasi, covoarele sale, tablourile sale. Doamne, cam neglijate, cam neingrijite, dar ale sale …
Aparu domnul Stabszahlmeister: plin de sine, plin de grasime, dandu-si importanta.
“Hoepfner ma cheama. Heil Hitler ! Cu ce va pot fi de folos?”
“Thomas Lieven. Evacuand imediat vila.”
Obrajii Stabszahlfuehrerului se facura ca racul fiert.
“Beat, nu?”
“Nici vorba.”
“Gluma proasta?”
“Nu, doar locuinta mea.”
“Rahat ! Locuinta este a mea. Stau aici de un an.”
“Da, se observa. Totul noroit temeinic.”
“Ia asculta, domnule Lieven, sau cum te numesti, ori pleci imediat, ori chem politia.”
Thomas se ridica.
“Nicio grija, plec. De fapt nici nu sunteti imbracat intr-o tinuta corecta.”
Se duse la colonelul Werthe. Stabszahlfuehrerul Hoepfner primi, dupa doua ore, de la superiorii sai ordinul sa paraseasca imediat vila din Square du Bois de Boulogne. Noaptea si-o petrecu intr-un hotel. Nu mai intelegea ce se petrece pe si cu lumea asta.
Fostul Stabszahlfuehrer Hoepfner se numeste in realitate altfel, dar traieste printre noi. Astazi este director general al unei mari uzine din Renania. Poate citeste aceste randuri. Va afla, dupa multi ani, cine si care a fost cauza ca pe 3 septembrie 1943 a zburat in doi timpi si trei miscari din frumoasa vila de pe Square du Bois de Boulogne.
(va urma)
Dan Bota
