Gigi Becali – intre Iad si Rai
Ce ma face sa cred asta?
Mai intai faptul ca orice om de afaceri are mai mult sau mai putin jegulet pe suflet, altfel nu ar scoate bani. Dar vine apoi vremea de dupa ce ai desaga plina, si una este sa latri ca Becali si alta este sa-ti vezi in liniste de treburi, ca Tiriac. Nu ca ar fi Tiriac o lacrima, poate sufletul are pete de Dalmatian, dar macar stie? sa le ascunda prin cuvinte spuse cum trebuie si cand trebuie.Am facut comparatia pentru ca amandoi au purtat in copilarie si tinerete cununa saraciei.
Apoi se vede la Gigi Becali, de cum deschide gura, ca se bazeaza prea mult pe avere, fara sa tina cont de bunul simt al culturii. Caci el crede – de fapt a si afirmat acest lucru – ca si cultura se poate cumpara ( aici este vorba de cum spui ceea ce spui si logica celor afirmate, nu doar strigatul razgaiat:”Asa vreau eu ca am bani !”), insirand numele intelectualilor zburatori cu avionul basescian.
Mai aproape de iad se afla Gigi Becali si datorita afirmatiei ca, impreuna cu verii sai si datorita averii lor, nimeni in
Ia te uita unde zaceau invincibilii neamului ! ??
Si mai vin interminabilele discursuri despre relatia lui cu Dumnezeu, spiritul care, cred eu, nu agreaza circul ieftin. Dumnezeu doreste decenta in relatie, nu racnete de porc injunghiat. Poti da oricati bani pentru ridicari de biserici, poti face droaie de case napastuitilor, poti trage matanii si cruci ore la rand in fata unui nenumarat sir de icoane poleite, daca nu reusesti sa fii nici cat un deget de-al lui Stefan cel Mare.
Sa nu uite Gigi Becali ca drumurile prin iad sunt pavate cu piatra cubica, ranind la pipait, a bunelor intentii.
Cat despre Rai, mai va. Cand fapta buna cu fotbalul si banii investiti in Steaua – singurul palat a carui construire incepuse bine – i s-au urcat la cap, rezultatele sunt arhicunoscute, nu numai microbistilor.
Caci raiul becalian este incapatanarea razbirii cu capul prin zid, este incapatanarea razbirii cu coatele blindate de culoarea banului. In si spre detrimentul celorlalti ?In si cu intelepciunea oilor pascute candva.
Eu nu am averi si nu ma tem de banii lui. Am doar o viata. Si de aceea ii spun:
“Coboara, Gigele !”
Dan Bota
