Evocare Gheorghe Craciun
Facultatea de Litere a Universitatii Transilvania din Brasov a reusit o performanta uluitoare in wekendul recent incheiat. Gratie unei idei generoase si inspirate, Aula Universitatii brasovene a gazduit un colocviu impresionant dedicat memoriei omului de litere care a fost Gheorghe Craciun. Profesorul, criticul, eseistul si prozatorul braaovean, originar de prin Tohanul Nou, a fost omagiat la Braaov de prezenta unei garnituri de nume respectabile ale lumii literelor romanesti.
A fost nevoie de cateva sectiuni consistente pentru a surprinde complexitatea personalitatii creatoare a lui Gheorghe Craciun, profesorul a carui carisma a fost receptata de mai multe generatii de studenti. Distinse figuri ale filologiei din alte centre universitare decat Brasovul, precum Sanda Cordoa de la Cluj sau Luca Pitu de la Iasi, au vorbit elogios in Aula despre confratele rapit prematur de boala, la doar 57 de ani, din peisajul creatiei literare ai critice.
Considerat unul dintre cei mai valorosi reprezentanti si teoreticieni ai optzecismului, Gheorghe Craciun ilustreaza tragic si sublim frangerea unei cariere aflate la apogeul creatiei. Diversele sectiuni ale colocviului organizat la Brasov au incercat sa surprinda multiplele ipostaze auctoriale sub care s-a impus Craciun si pe care tot el le-a orchestrat in ultimele sale carti, un mixaj savant de confesiune si naratiune literara. „Pupa russa”, fermecatoarea poveste a Leontinei, personajul feminin indecis intre impulsurile lesbiene si pornirile sexuale firesti dar captiva in tesatura nociva a vremurilor militienesti pe care le-a trait, poate pretinde a fi o replica a naturii complexe a autorului sau. „Trupul stie mai bine”, premonitia incastrata intr-un fals jurnal literar, ramane insa cea mai confesiva lucrare a lui Craciun, in care problematica scrisului si interesul, chiar obsesia, corporalitatii, rezuma preocuparile de-o viata ale teoreticianului, eseistului si prozatorului Craciun.
Vifor Rotar
