FILA DE HRONIC
Si fu mare vipie in cei ani. Apa chioara de izvoare nu mai putea potoli setea. Si numai izvoarele de pe subt niste lacatusi de tinut aur si alte podoabe scumpe, ferecate pentru cei de rand, mai ostoiau setea alesilor.
Ca un izvor al tamaduirii care vindeca pe unul din o suta ori o suta la suta. Caci veni Bese Imparat nr.1, cel ascultator de sirene aurii, si incepu sa bata pe umar, cu mana cea sfiintita de biblia inghititoare de cotite juraminte dregatoresti, pe sfetnicii sai pana acestora le dete prafurile din surtuce cat sa se faca ceata in toata tara si prin cele strainataturi.
Si multi inghitira prafurile si se innamolira si multi gojoci nevinovati. La care vrajitoarea Palatului din deal cea pusa sa faca aur din temelie? de bordei bolborosi vantoase prin pungi si se inchina invers de tri ori si zice ca banul meu e mai ales al tau si banul tau e ferecat in cufere cu peste zece mii de peceti.
Dar boiarii cei neiubitori de asemena spita domnesca se pusera pe bagat bete si alte trunchiuri de copac in roatele celei calesti trase de o herghelie de cai albi pentru zile negre.
Se isca mare galceava si zice fiecare ca are un frate mai mare, cu licurici si alte lampase in frunte, carele o sa-l bata pre fratele mai mare al aluilalt, da’? asta numai la anu’ si o vara. Ca pana la anu’ si o vara tot norodul cel ars de vipie posti-va cu scoarta de copac si urzica creata, ca si chinina e amara si e din scoarta de copac. Iar in sala de ospat intra-vor cei lingai de blide si vrednici in temeneli.
Vazut-am si scris-am io, hronicarele Danul lui Bota.
P.S.
De restul Amin s-un praz verde!
