Pe noi nu ne mai poate prosti nimeni cu austeritatea, ca pe snowflake-șii care visează să salveze planeta
Sunt copil crescut în comunism, la bloc. Am prins toate iernile alea când afară erau -15 grade și ne strângeam toți într-o cameră, unde aveam un radiator electric aprins, pentru că în restul casei erau 12 grade. Era doar un radiator pentru că la două radiatoare săreau siguranțele din panoul electric, rețeaua electrică era suprasolicitată, toată lumea folosea curentul să se încălzească.
Când se oprea curentul, în fiecare zi câte 4-5 ore, dădeam drumul la toate flăcările de la aragaz, peste care puneam o tablă pentru a radia căldura și stăteam să păzim flacăra să nu se stingă, din cauza presiunii scăzute la gaze, pentru că toată lumea folosea gazele pentru a se încălzi, când rămânea fără curent.
Apă caldă aveam o dată pe săptămână, câteva ore când, din cauză că toată lumea își făcea baie în același timp, curgea doar un firicel firav. Apă rece aveam 3 ore dimineața și 3 ore seara. Aveam mereu cada plină cu apă, în care plutea veșnic un lighean pe care îl foloseam ca să ne spălăm și pentru toaletă.
Și pe vremea aia, ca și acum, erau unii cărora li se părea normal să fie frig în case și pe străzi să fie beznă, să ne luminăm pașii cu o lanternă care nu ne lipsea niciodată din buzunare, ba îmi aduc aminte cum ne învățau să ne luăm lustre cu brațele îndreptate în jos, nu în tavan, ca să nu risipim lumina.
Nu am uitat nimic, toate astea le-am trăit, suntem milioane în țara asta care încă mai trăim, avem foarte vii aceste amintiri în memorie, pentru că ne-au marcat copilăria și tinerețea. Pe noi nu ne mai poate prosti nimeni cu austeritatea, așa cum îi prostește pe snowflake-șii care vin după noi și visează să salveze planeta dacă nu mai beau cu pai de plastic, în timp ce beau, mănâncă și se injectează numai din recipiente de unică folosință.
Numai că, pe vremea aia, nu plăteam deloc apa, era gratuită, curentul electric sau gazele aveau un preț infim, erau utilități pe care și le permitea și cel mai sărac român. Acum, chiar dacă am vrea să facem căldură copiilor, nu mai avem cum fiindcă, dacă nu plătim facturile la utilități, rămânem fără case, facturile de utilități sunt investite cu titlu executoriu, au avut grijă să protejeze hoții mai întâi, în bătaie de joc față de popor.
Păi și dacă și așa, cu utilitățile gratis, l-am împușcat pe ăla care ne-a chinuit fără apă, fără lumină și fără căldură, ăștia care vor să ne țină în frig, întuneric și foame, făra nicio posibilitate de a ne descurca nicicum, cam cum cred că o să sfârșească? Nu s-au gândit nicio clipă când au luat măsurile astea de austeritate cum să ne facă viața suportabilă în momente de criză nouă sau copiilor noștri, s-au gândit cum să se îmbogățească ei și cei care i-au proptit în funcții, cum să le facă profitul de 10 ori mai mare.
E incomparabil mai rău acum ca pe vremea lui Ceaușescu, pentru că nici radiatorul ăla nu ni-l mai putem permite. Și dacă am rezolvat odată problema cu un dictator, o vom rezolva și cu îmbuibații de acum, suntem aceiași de acum 33 de ani.
Iar cei care sunt de acord cu măsurile luate de hoții din guvern, să își aducă aminte cum au sfârșit cei care îi pupau în cur pe dictatori și ne povățuiau cum să străngem cureaua pentru binele țării. Și să stea în frig, dacă așa vor, dar fără să ne mai anunțe public. Răbdarea cu proștii și ticăloșii se apropie de sfârșit.
Autor: Adriana Vitan Balint
Sursa: facebook.com
