Traian Basescu plange numai la barbati

Traian Basescu plange numai la barbati

0 235

Daca Nichita Stanescu l-ar fi intalnit pe presedintele Basescu la vreun cenaclu literar prelungit mult dupa miezul noptii sau la vreo agapa cu versuri de la Golden Blitz, am fi putut jura ca stim cine-a fost inspiratia pentru rasu-plansu nichitean. Cum cei doi nu s-au intalnit vreodata, nu ne ramane decat sa credem ca geniul poetului si-a anticipat muza, intr-unul din acele momente de luciditate vizionara specifice marilor artisti.


Pentru ca Traian Basescu plange din acelasi mecanism care ii regleaza hahaiturile; lacrimile sterse larg cu podul palmei sunt produse de aceeasi instalatie care ii secreta si rabufnirile de Homer ce si-a petrecut viata literara in port.


Este sangvinic, au spus specialistii care au analizat efuziunile sentimentale umede ale sefului statului. Plansetele ar fi, prin urmare, o forma de exteriorizare a furiei sau a altor stari coplesitoare. Sunt o „emotionalitate care se descarca”, o reactie afectiva rapida care inseamna nu numai ca presedintele empatizeaza cu victima pe care o caineaza, dar si ca nu tine deloc la suparare.


Pentru ca Traian a plans ceva de cand a preluat mandatul. A bocit televiziv la anuntul ca Theodor Stolojan se retrage din cursa pentru prezidentiale pentru ca ar fi fost santajat de pesedisti. „Draga Stolo” va ramane in analele Cotroceniului drept formula lacrimogena de interpretat la despartirea de un camarad de drum caruia ai prins momentul ideal sa-i iei locul si sa-ti si atragi simpatia vesnica a electoratului pentru firea-ti sensibila. Insotita de lacrimile de rigoare, scenetei i se acopera cu dare sarate textul adevarat, care ar putea fi in realitate un mult mai cinic „Draga, stolu’!”


Presedintele a plans in cursul vizitei la Muzeul Holocaustului din Washington; a lacrimat la deschiderea anului universitar de la Academia Navala „Mircea cel Batrin“ din Constanta, cand le-a vorbit studentilor despre viata pe mare. Din port in aeroport, s-a descarcat emotional pe pista „Mihail Kogalniceanu”, tot din Constanta, cu ocazia trista a aducerii in tara a corpului neinsufletit al soldatului roman cazut in Afghanistan.


Desi analistii de toate culorile i-au masurat exact cantitatea de sare din sinceritatea livrata public la bobite pe obraji, nimeni n-a remarcat ca presedintele plange vartos numai la barbati. Ceea ce-ar putea da apa la moara speculantilor rautaciosi, care-si vor aminti aluziv de trecutul de matelot al actualului presedinte, care si-a expus brizei marine irisii albastri si aposi in anturaj exclusiv masculin. Acuzatia merita demontata macar din punct de vedere stilistic; reactia impasibila, ba chiar joviala, a sefului statului la plecarea Adrianei Saftoiu, ultimul mohican prezidential de la Cotroceni, se datoreaza faptului simplu si convingator ca, in cazul acesta, „Draga Safto” ar fi sunat, vorba unui alt fost apropiat, „ca dracu”.


Daca se vor adeveri barfele care circula pe seama adevaratelor motive ale demisiei celei mai fidele sfetnice de credinta ale presedintelui, celalalt exemplar feminin responsabil cu imaginea lui Basescu este la ora asta in culmea extazului. Daca misiunea de a-l consilia competent pe chiriasul Cotroceniului era purtata de Adriana Saftoiu pe umeri, cealalta sfatuitoare – ati recunoscut-o, desigur, pe Elena Udrea – o cara in decolteu.


Recenta demisia cu rezonante triste si, spun apropiatii, cu consecinte care pot sa-i grabeasca sfarsitul, vor ilustra in curand, in registru amar, constatarea ca in spatele oricarui barbat cu expunere sta o femeie puternica. Sau, cel putin, statea pana ieri. Pentru ca despre Elena Udrea nu se poate spune deloc ca ar sta in spatele presedintelui. Ba chiar dimpotriva; singura explicatie a vrajii magnetice cu care-l tine prizonier este ca, uneori, obisnuieste sa stea, pardon, in fata lui Basescu.

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.