Nu falsul sau minciuna conteză, cât viteza şi difuziunea masivă, urmate de viralizarea informaţiei false!
Presa ajunge să conteze/mizeze mai mult pe credulitatea publicului şi mai puţin pe raţionalitatea lui, unde utopiile politicii folosesc din ce în ce mai mult teoria complotului şi diferitele ei variante, mai ales după 11 septembrie 2001, când un şoc terorist începea să alimenteze şi să genereze repolarizarea lumii în cadrul unui nou război „sfânt”, sau al unei noi cruciade a Binelui împotriva Răului…
Odată cu spectaculosa alegere a lui Donald Trump, împotriva mediei mainstream , apar semnele unei realităţi , construită în mare măsură prin canalele reţelelor sociale. Odinioara, oamenii erau tot mai centraţi pe căutarea… ştirilor din proximitate, căutau faptul divers, care să se apropie de concreteţea vieţii!
Acum în analize apar statisticile şi cifrele barometrelor, care vorbesc despre ce se poate întâmpla, abstractizând, dar ilustrând cu analize care să dea sentimentul lectorului că participă la facerea viitorului. Chiar dacă, de multe ori, nu înţelege despre ce se spune, aceste analize îi programau „interesul”mai ales pentru a asimila limbajul proiectelor cu care vor veni apoi politicieniisa le spuna în campaniile electorale.
Acum în analize apar statisticile şi cifrele barometrelor, care vorbesc despre ce se poate întâmpla, abstractizând, dar ilustrând cu analize care să dea sentimentul lectorului că participă la facerea viitorului. Chiar dacă, de multe ori, nu înţelege despre ce se spune, aceste analize îi programau „interesul”mai ales pentru a asimila limbajul proiectelor cu care vor veni apoi politicieniisa le spuna în campaniile electorale.
Sociologii au început tot mai mult să vorbească despre o schimbare majoră a sensibilităţii publicului consumator de presa , care se muta de la căutarea adevărului, la căutarea de „poveşti” cu relevanţă personală, mustind de emoţii şi evenimente, dintr-o altă ordine a lucrurilor.
Scria Orwell: „Dubla gândire înseamnă capacitatea de a avea simultan două convingeri contradictorii şi de a le accepta pe amândouă. (…) Să rosteşti minciuni deliberate… crezând cu sinceritate în ele, să uiţi orice fapt ce se poate dovedi neconvenabil. (…) Să ştii şi să nu ştii, să fii conştient de veridicitate în clipa când spui minciuni… cu grijă ticluite,inseamna să folosesti simultan două opinii care se anulează reciproc, şi , culmea, să crezi în amândouă”…
Scria Orwell: „Dubla gândire înseamnă capacitatea de a avea simultan două convingeri contradictorii şi de a le accepta pe amândouă. (…) Să rosteşti minciuni deliberate… crezând cu sinceritate în ele, să uiţi orice fapt ce se poate dovedi neconvenabil. (…) Să ştii şi să nu ştii, să fii conştient de veridicitate în clipa când spui minciuni… cu grijă ticluite,inseamna să folosesti simultan două opinii care se anulează reciproc, şi , culmea, să crezi în amândouă”…
Adevărurile despre politică? Aduceau mai degrabă a veşti proaste, demotivau, distrugeau încrederea în instituţiile fundamentale, ele nu puteau decât să ţină loc de subiectele dulcege ale fabricii de vise hollywoodiene… Chiar dacă şi înainte de asta circulau în online, în presă sau în opinia publică legende urbane, zvonuri sau teorii ale complotului, ele nu erau luate în serios sau aduse la lumină de către media serioase decât ca şi curiozităţi. Cu toate că minciuna este veche în campaniile electorale şi în media, ştirile false sau poveştile inventate au fost si sunt aproape imposibil de eliminat.
Totusi , dacă explicaţia acestor succese nu este aşa de simplă, nici impactul acestor mesaje de tip fake news nu poate fi neglijat. 
Nu falsul sau minciuna a fost elementul de noutate, ci viteza şi difuziunea masivă, urmate de viralizarea informaţiei false şi, în ultima instanţă, impactul masiv pe care îl presupunem. În fond, posibilitatea de a ţinti mai bine…cu falsuri categoriile de public alese şi transmiterea unei informaţii „natural”… provenite din libertatea de expresie a net-ului, (deci având aparenţa că nu este produsă de instituţii !) pe care le consideram ca… având programe de manipulare a spiritelor, de persuasiune, mai ales în momentele în care se iau decizii importante, la referendumuri sau alegeri.
Nu falsul sau minciuna a fost elementul de noutate, ci viteza şi difuziunea masivă, urmate de viralizarea informaţiei false şi, în ultima instanţă, impactul masiv pe care îl presupunem. În fond, posibilitatea de a ţinti mai bine…cu falsuri categoriile de public alese şi transmiterea unei informaţii „natural”… provenite din libertatea de expresie a net-ului, (deci având aparenţa că nu este produsă de instituţii !) pe care le consideram ca… având programe de manipulare a spiritelor, de persuasiune, mai ales în momentele în care se iau decizii importante, la referendumuri sau alegeri.
Marea problemă care a zguduit opinia publică în ultimii ani prin încercările de filtrare a fake news-urilor sau de blocare a reţelelor sociale nu este că se deformează adevărul sau că ideea de adevăr a devenit insignifiantă social, ci faptul că marile grupuri de media sau chiar complexul mediatico-politicau pierdut monopolul construcţiei opiniei.
Deja controlul marilor canale tv de distribuţie nu mai înseamnă mare lucru atâta timp cât reţelele sociale pot întinde o plasă mult mai deasă şi mai fină şi pot scurtcircuita un monopol care se credea că va fi etern. Confirmarea deplina a fost bătălia dintre Trump şi CNN, cel mai crâncen război pe care l-a pierdut media în faţa reţelelor sociale.(info ddr)
