Șovinismul se manifestă tot mai agresiv, cu deosebire după începutul existenței ”guvernamentale” a UDMR !
Asistam cu ingrijorare la o „ascutire a sabiilor” in tactica politicii tot mai transante de „marcare a teritoriului” , specifica hungarismului revansard in Transilvania. Astfel,in ultimul sfert de secol, in judetele transilvane ale Romaniei au fost ridicate sau reamplasate circa 700 de statui, busturi , ori placi comemorative ale unor personalitati – culturale ,istorice,militare,politico-administrative – de cele mai multe ori, ale unor fosti revizionisti, sovini, sau fascisti ori antisemiti notorii, dar si ale unor …maghiarofoni notorii, niste „nimeni în drum” cu oarecare semnificatie locala…
Sau dimpotriva, care au o pronunțată semnificatie revizionistă în noua perceptie nationalista a tarii …”vecine și, deloc, prietene„, Ungaria. Evident, miza este legata de Ungaria Mare, o fantasma ce bantuie de peste un secol mintzile infierbantate ale revizionistilor, in frunte cu aventurierul politic si fostul dublu agent si informator, Laszlo Tokes, devenit prietenul personal al lui Orban Viktor, la initiativa caruia, de exemplu, într-un parc din ORADEA, a fost darâmată pana si o statuie a lui Eminescu, în locul careia a aparut …Printesa Zsuzsana!
Ca sa nu mai vorbim de cel mai mare poet-agitator Petofi Sandor si a generalului antiroman Kosuth Lajos, care au, in Transilvania, mai multe statui ori busturi decat Eminescu si Mihai Viteazul, laolaltă !
Iar de cand, prin grija nefericită a Basescului, inclusiv Ministerul Culturii ajunsese pe mana udemeristilor, s-au reabilitat ori au fost reconstruite zeci de edificii si foste „institutii” revizioniste, ca si fațade ale acestora, care… refacute, arata acum, sub noua simbolistica „imperiala”, exact ca pe vremea ocupantului horthist. Și totul pe banii bugetului intregii tari! .
A fost folosit pe post de varf de lance electorala, pana si fostul jurnalist fascist si scriitor horthyst, Nyiro Joszef, mort in refugiu si imormântat prin Spania ale carui ramasite pamantesti au fost aduse pe ascuns in Ardeal. Conform unui „Program”, alcatuit si sustinut …în Romania de catre Parlamentul Ungariei (!?), pe traseul (de „repatriere”!?) osemintele au fost duse de un „detașament de husari călări” (!?) la Odorheiu Secuiesc, pentru a fi reînhumate în cimitirul catolic.
Culmea tupeului, udmr a propus ca si Biblioteca Orăşenească să poarte numele lui Nyírő József, urmate de organizarea unor „manifestări cultural-ştiinţifice”, respectiv strângerea, într-o colecţie, a „moştenirii lui Nyírő”. În parcul central al municipiului Odorheiu Secuiesc, de mai mulți ani deja există un bust al lui Nyírő József, iar în județul Harghita, o școală poartă numele scriitorului.
Cine a fost de fapt Nyírő József?Născut în 1889, la Jimbor, județul Brașov, fost preot, exclus din biserica catolică, politician al dreptei radicale, după Diktatul de la Viena, Nyírő a devenit membru al Parlamentului ungar, parlament al ruşinii umanităţii, responsabil moral pentru Holocaustul evreilor din Ungaria și din Transilvania de nord ocupată de aceasta.
În 1940, el a fost decorat de „conducătorul” Horthy Miklós pentru „atitudine maghiară”.
Notorietatea, calităţile sale literare reale au fost exploatate intens şi eficient pentru promovarea aberantei ideologii hungariste elaborată de Szálasi Ferenc. Este bine cunoscut că în anii celui de al doilea război mondial, Nyírő József s-a manifestat ca un fascist învederat, fiind susținător al Partidului Crucile cu Săgeţi al lui Szálasi, formație național-socialistă implicată în crimele cele mai abjecte împotriva evreilor din Ungaria.
Împreună cu criminalul de razboi Wass Albert, Nyírő a fost unul dintre agentii activi ai propagandei fasciste a partidului lui Szálasi, a ideologiei acestuia si a radicalismului ultranaţionalist, sovin, antisemit si xenofob. Apoi Nyírő a rămas în Parlamentul Ungariei şi după „puciul lui Szálasi” din octombrie 1944, când Partidul „Crucea cu săgeţi – Mişcarea Hungaristă” a preluat puterea în Ungaria, continuându-şi activitatea de propagandă national-socialistăsi antisemita.
În martie 1945, împreună cu membrii guvernului ungar fascist a fugit din Ungaria, refugiindu-se în SUA. În emigraţie, Nyírő József a rămas fidel ideologiei hungariste, fiind cooptat în „guvernul din exil” în calitate de ministru al educaţiei naţionale. Căutat după război de Comisia Aliată de Control sub acuzația de a fi criminal de război, scapă refugiindu-se în Spania condusă de „El Caudillo” Francisco Franco. Moare la Madrid în octombrie 1953.
Fără îndoială, Nyírő József a fost înzestrat cu talent literar. De aici a mai fost un pas până la promovarea mitului sângelui şi rasei, sau altfel spus: ceaţa fascistă. (…) În opera literară este unul al neclarităţilor tot mai accentuate, al camuflajului stilistic, iar în politică, drumul ales a fost cel al fascismului. (…) si înrudirea spirituală cu mitul criminal. Pe aceştia i-a surprins ataşamentul clar al lui Nyírő, faţă de reprezentanţii nazismului german, faţă de Partidul Crucilor cu Săgeţi. (…) Ca preot a fost solul iubirii, duşmanul celor lepădaţi de credinţă, ca politician şi publicist, instigator la război, incitator la asasinatele în masă, războinic şi delincvent (…) inculpat de război în înţelesul dreptului penal. Viaţa şi opera sa nedumiresc si derutează pe cei care ar vrea să le caracterizeze.”
Pe buna dreptate reabilitarea lui Nyírő József sub pretextul unor comemorări,este profund imorală și periculoasă politic prin încercarea de promovare a antivalorilor național-socialismului hungarist. Tocmai de aceea Forumul Romanilor din HarCov si Mures solicită in continuare guvernului român să-şi intre în atribuţii, să stopeze disoluția autorității statului român in unele judetze transilvane, să anuleze denumirile şcolilor din România care poartă numele acestor personaje de tristă amintire. De asemenea, solicită autorităților statului român să ceara ferm autorităților Republicii Ungaria să nu mai sprijine organizațiile extremiștilor maghiari din așa-zisul Ținut Secuiesc, să limiteze intenţiile de manifestare ale unor acţiuni de esenţă antidemocratică doar în spaţiul ei naţional şi să nu implice în aceste demersuri și România.” (Prof.Deak Andrei)
