Şi Turcia îşi repatriază aurul! Ce face România? Ce vrea Mugur Isărescu!
România are peste jumătate din aur în afara ţării, în cea mai mare parte la Londra! Și aici îl ține fără argumente viabile, fără aprobarea Parlamentului, fără explicații de natură economică sau de securitate, ci doar pe „mușchiiȚ lui Isărescu”!
După Venezuela, Germania, Austria, Olanda, şi, recent, Ungaria, care şi-au repatriat o mare parte, sau chiar tot aurul păstrat la NY Fed, sau în alte bănci centrale occidentale, Turcia a anunţat şi ea, în 21 aprilie, că a decis să-şi aducă acasă tot aurul stocat în US Federal Reserve şi să-l depună la Bursa de mărfuri din Istanbul anunţă Turkey’s Yeni Safak. În anii trecuţi, Turcia a repatriat circa 220 tone din care 28,7 din SUA.
Datele FMI estimează rezervele Turciei la 591 tone, adică circa 23 de miliarde de dolari, Ankara fiind a 11-a deţinătoare de aur, după cantitate, după Olanda, dar înaintea Indiei.
Mişcarea Turciei poate fi pusă în corelaţie cu declaraţia lui Erdogan, care a criticat împrumuturile în dolari şi a spus, în discursul de la Global Entrepreneurship Congress în Istanbul pe 16 aprilie, că împrumuturile internaţionale ar trebui bazate pe aur.
Cu dolarul, lumea se află tot timpul sub presiunea retei de schimb. trebuie să eliberăm statele şi naţiunile de această presiune a ratei de schimb. Aurul nu a fost niciodată în istorie un instrument de opresiune – a declarat Erdogan, conform cotidianului Hurriyet.
În afară de teama unei mari crize financiare, care să arunce întreaga lume în haos, repatrierea aurului este provocată de teama unor conflicte de mai mari dimensiuni, de mişcarea de ieşirea de pe orbita SUA, de posibilitatea tot mai evidentă de abandonare a sistemului de plăţi şi împrumuturi internaţionale bazate pe dolari şi revenirea la situaţia anterioară anului 1971, când preşedintele Nixon a anulat convertibilitatea în aur a dolarului. Toate cele trei mişcări sunt efectul dislocărilor provocate de trecerea de la o lume unipolară, condusă de SUA, la una multipolară, în care Rusia şi China, în primul rând, dar şi alte state cu o importantă semnificaţie internaţională să-şi împartă sfere de influenţă.
Autor: Paul Ghitiu
