24 februarie – Dragobetele, adevărata sărbătoare a iubirii la români!

24 februarie – Dragobetele, adevărata sărbătoare a iubirii la români!

0 161

Românii de pretutindeni sărbătoresc pe 24 februarie Dragobetele. Există o veche zicală care este folosită des în această zi: “Azi e Dragobetele, se sărută fetele”.

În cultura populară română există o legendă numită ”Legenda lui Dragobete” care vorbește Dragobete ca fiind fiul babei Dochia, o tânără deosebit de frumoasă. Legenda spune că ar fi adormit într-o poiană, iar Duhul Muntelui s-ar fi transformat în ceață și ar fi lăsat-o însărcinată. După 9 luni de zile, s-ar fi născut Dragobete, fiul acesteia, care la naștere ar fi avut patru ursite.

Primăvara care i-a dăruit iubirea, prospețimea florilor și tinerețea fără bătrânețe, Vara care i-a dăruit dulceața fructelor și căldura dragostei, Toamna care i-a oferit un fluier pentru a-i înveseli pe oameni cu cântecele lui, iar cea de-a patra ursitoare, Iarna i-a dat o îmbrăcăminte albă cu sclipiri de diamante. Dragobete a ajuns să fie îndrăgit și iubit atât de femei, cât și de bărbați. Se pare că, toate darurile l-au ajutat să seducă toate tinerele care îi ieșeau în cale, motiv pentru care a devenit simbolul dragostei. Totuși, într-o zi, când deja era tânăr fecior, a întâlnit un înțelept care l-a dus în munte și l-a învățat totul despre plante și animale.

Ce nu e bine să faci de Dragobete, dacă vrei să ai noroc în dragoste

Dragobete este zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii are origini străvechi. Acesta este, de fapt, un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii. Urmând firul anumitor legende populare, se pare că Dragobete (numit şi “Cap de primăvară”, “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”) nu era nimeni altul decât fiul babei Dochia, un flăcău extrem de chipeş şi iubăreţ, care seducea femeile ce îi ieşeau în cale. Dragobete a rămas însă până în ziua de astăzi ca simbolul suprem al dragostei.

Uneori, fetele să se acuze unele pe altele pentru farmecele de urâciune menite să înlăture adversarele în dragoste. Tot în dimineața zilei de Dragobete, fetele și nevestele tinere strângeau zăpadă proaspătă, o topeau și se spălau cu apă obținută pe față și pe cap pentru a avea părul și tenul plăcut admiratorilor, iar seara, tinerele fete, gata de măritat, și băieții se adunau seara la o casă pentru a-și „face de Dragobete”, fiind convinși că vor rămâne la fel de îndrăgostiți până la următorul Dragobete, întâlnirea transformându-se într-o adevărată petrecere cu băutura și mâncare. Băieții plecau de multe ori prin satele vecine chiuind și cântând peste dealuri și sărbătoreau acolo această zi în speranța că își vor găsi aleasa inimii.

Ca în orice sărbătoare de acest gen, există și superstiții, cum ar fi faptul că nimeni nu deretică și nu lucrează prin casă în această zi, considerată de popor o mare sărbătoare venită din moși-strămoși. Se crede că cel ce va încalca acest precept va ciripi precum păsările și nu va mai avea glas omenesc. O altă supestiție ar fi că în ziua de Dragobete păsările nemigratoare se adună ciripind în stoluri, își aleg perechea și încep să își construiască cuiburile. Păsările neîmperecheate în această zi vor rămâne fără pui peste vara.

D.D.

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.