2020 – anul reconfirmării metehnelor istorice ale PNL
ulte se pot spune despre anul trecut, că a fost anul fatidic al pandemiei COVID, că a fost anul guvernării nedorite a guvernului Orban, că a fost anul eșuării planurilor prezidențiale de subjugare totală a clasei politice. Mai puțin s-ar releva o eternă reîntoarcere nietzscheană a Partidului Național Liberal la metehnele sale interbelice: dictatură brătienistă, fraudarea alegerilor, corupție și violență față de adversarii politici. Propaganda post-decembristă despre utopia civilizației interbelice, despre perioada de aur a democrației, despre binefacerile economiei capitaliste, este cel puțin mincinoasă, ca să folosim un eufemism delicat. De fapt era o societate pe cale de descompunere și morală și economică. Segregarea socială și polarizarea economică erau o trăsătură esențială a societății interbelice.
O copie la indigo a societății interbelice, cea de azi
Cei bogați erau foarte bogați și foarte puțini, iar cei săraci erau foarte săraci și foarte mulți. Principiul de excluziune al lui Wolfgang Pauli pentru electroni se aplica foarte bine în societatea liberală a interbelicului românesc. Nu aveau acces la funcțiile în stat și în poziții economice relevante decât membrii dinastiilor politice ( brătieni de ex.) și economice ( industriași, bancheri, comercianți ). Restul erau excluși, sau irelevanți. Însuși regele Ferdinand era prizonierul mașinațiunilor brătienilor și a marilor induștriași precum Malaxa, după cum descrie Nicolae Iorga în memoriile sale Cloaca Maxima politicii românești interbelice. O paralelă cu conduita publică a PNL de astăzi va identifica similitudini până la identitate ale apucăturilor totalitare și ale corupție endemice a liberalilor interbelici cu cei din zilele noastre.
PDSR și urmașul său PSD, aceeași genetică politică
Nu că PSD n-ar avea același comportament cu al Partidului Muncitoresc Român, apoi cu al PCR și ulterior cu al PDSR. Dar cel puțin de la acest partid, creație a lui Ion Iliescu, nu ne așteptam la altceva. Dacă am fi parcurs cu toții măcar istoria redusă a Partidului Național Liberal, am fi văzut că trecutul întunecat interbelic al acestui partid nu ne-ar fi îndreptățit să sperăm în mirifice parcursuri democratice ale României. Ca și în 1922 sau în iulie 1927, liberalii și aliații lor au fraudat masiv la alegerile din 2020, după cum s-a observat și pe camerele de luat vederi sau neconcordanțele dintre listele cu votanți și numărul voturilor din urne. Softul STS a funcționat perfect și de această dată în favoarea puterii guvernamentale.
Intunericul liberal, brătienist, interbelic
În 1922 Nicolae Iorga consemna în memoriile sale în capitolul ,,Supt dictatura mascată a lui Ion Brătianu. Liberalii biruiseră în 1922. Aveau 227 de mandate față de 40 ale Partidului Țărănesc și 25 de mandate ale Partidului Național Român.
Numai întrebuințând mijloace de brutală violență, mergând până la acel furt al urnelor pe care li l-au reproșat continuu, cu indignare pentru locurile pierdute cu înșelăciune de ardeleni,,. Iorga arăta că liberalii l-au uitat pe cel de-al doilea Brătian (unul din făuritorii României Mari n.n.) care le lăsase moștenire cultul ideii naționale. Cu toate acestea liberalii au beneficiat de sprijinul regelui Ferdinand, pe care Brătianu îl manipula și îl domina, care le-a încredințat guvernarea prin Consiliul de Miniștri condus de Ion I.C.Brătianu în 19 ianuarie 1922.
Prin urmare, într-o situație aproape identică cu cea a guvernului Orban, președintele Iohannis dăruind guvernarea PNL-ului, regele Ferdinand a dat guvernarea tot PNL, tot la începutul anului, pentru că în cursul anului urmau alegeri generale. Ca și în 2020. Rețeta liberală era pragmatică – Dați-ne guvernarea și vă vom obține Parlamentul – a funcționat perfect în 1922, după cum a consemnat Nicolae Iorga.
Arc totalitar peste timp
Și în 2020 ar fi funcționat identic dacă nu intervenea pandemia. Totul era gândit. Covârșitoarea credibilitate a președintelui Iohannis era destinată să susțină PNL în tentativa de a declanșa alegerile anticipate, după preluarea forțată și nelegitimă a guvernării de la un PSD năucit de condamnarea lui Dragnea și trădarea lui Ponta.
Următorul guvern, Dăncilă nu avea altceva decât să se prăbușească ridicol, în teorie controlând peste 60% din Parlament. Alegerile anticipate ar fi adus o înfrângere umilitoare PSD-ului lui Ciolacu, din care probabil nu și-ar fi revenit 8 ani.
Președintele Iohannis avea în față un prag electoral neatins de PNL din 1927: controlul total al Parlamentului, Guvernului și al serviciilor, iar prin acestea al Justiției, puterea totală în stat. Numai Ion Antonescu mai avusese așa ceva. Avea să i se întâmple anul trecut ceea ce li s-a întâmplat altor cuceritori sau dictatori ai istoriei.
Neprevăzutul, fie că a fost vorba de vremea care i-a oprit pe Napoleon la Waterloo sau pe Hitler la porțile Moscovei, fie că a fost uraganul care l-a împiedicat pe Kublai să cucerească Japonia sau pe Filip al II-lea să invadeze Anglia, fie că a fost molima care l-a făcut pe Sargon al II-lea să părăsească asediul Ierusalimului sau pe Carol Quintul pe cel al Algerului, a acționat și în cazul lui Iohannis. De această dată deghizat în pandemia COVID 19.
Dezastru pandemic pentru calculele dictatoriale
Guvernul liberal de strânsură, cu miniștri incompetenți și reduși intelectual, destinat să demisioneze pentru a declanșa alegerile anticipate, s-a văzut nevoit să rămână în funcție pentru a gestiona pandemia. Cu efecte devastatoare pentru țară și pentru liberali. De la peste 40% în sondaje a ajuns sub 30% în urma alegerilor. Președintele a scăzut și el sub 50% credibilitate și din cauza repetării la infinit ca o placă de patefon stricată că PSD este de vină pentru tot. Și pentru starea economică a țării, aspect în mare evident adevărat, și pentru pandemie, argument stupid și ridicol, respins de majoritatea cetățenilor țării la alegerile parlamentare. De aici până la eliminarea PSD prin Soluția Finală a lui Himmler, ștergerea de pe fața pământului a social-democrației, nu a mai fost decât un pas. Cel ratat de Iohannis la 6 decembrie 2020.
Ticăloșia nu are constrângeri temporale
O paralelă cu anul 1927, în care liberalii au obținut 61% din sufragii, se impune mai ales din parcurgerea memoriilor celui mai mare istoric român din istoria țării, Nicolae Iorga: ,,De atunci înainte (moartea lui Ferdinand în iulie 1927 n.n.) timp de mai multe zile o adevărată urgie s-a dezlănțuit contra adversarilor, Ion Brătianu crezând că în sfîrșit a venit momentul când nimic nu-i va mai sta în cale și el va putea să guste Stăpînirea Deplină, fără niciun scop de atins (pentru țară n.n.), ci numai pentru voluptatea de a-și ști toată lumea supt picioare și de a putea să-i apese cît vrea el de greu,,.Vă pare cunoscută oarecum descrierea lui Brătianu într-o paralelă cu un personaj actual? Alegerile din 1927 au fost marcate de bâlbâieli electorale, abuzuri și fraudarea masivă a alegerilor, după învestirea de către regența României a lui Vintilă Brătianu ca președinte al Consiliului de Miniștri după moartea în același an, pe 23 noiembrie a lui I.C. Brătianu.
Vânzarea economiei țării de către liberalii interbelici
Vintilă Brătianu, care devine președintele PNL și va guverna până în 10 noiembrie 1928, a fost unul dintre cei mai corupți oameni pe care i-a văzut Nicolae Iorga în toată existența lui. Guvernul lui Barbu Știrbei, un om de o aleasă educație, înțelepciune și bunătate, nu durase anterior în același an decât două săptămâni sub atacurile feroce ale Brătienilor și liberalilor. Atunci s-au concesionat pe nimic marile companii ale țării concernelor europene, de telefoane, de petrol, căi ferate și altele. Sub bagheta liberală a Brătienilor a fost cea mai coruptă perioadă a istoriei noastre naționale de la fanarioți încoace. A doua perioadă coruptă, ca anvergură, a fost desigur cea a PDSR-PSD-ului postrevoluționar. Măcar fanarioții erau greci din Fanar, un cartier al Galatei, ai noștri sunt românași cu aplecări fanariote. Vi se pare din nou situația asemănătoare cu cea de astăzi? Va urma momentul alegerilor din 1946, când un alt partid, cu aceleași apucături, va duce la nivelul ororii istorice actul fraudării alegerilor parlamentare.
Libiu Mateescu
