Viitor sumbru pentru regenerabile. Fotovoltaicele produc tot mai puțină energie

Viitor sumbru pentru regenerabile. Fotovoltaicele produc tot mai puțină energie

0 56

În plin avânt al încălzirii globale, producția de energie fotovoltaică în România a scăzut dramatic în 2023. Practic, producția a fost mai mică decât cea din 2014, când aveam cu peste 330 MW mai puține capacități instalate. În plus, trecerea pe regenerabile înseamnă o transformare totală a sistemului energetic, ceea ce presupune investiții enorme, spun specialiștii, în condițiile în care nu există nicio tehnologie matură la acest moment care să asigure tranziția. 

Pe primele nouă luni ale acestui an, fotovoltaicele au înregistrat cea mai scăzută producție din ultimii 10 ani. Și asta în condițiile în care capacitatea instalată a energiei solare în 2014 era de 1.230 MW, iar în 2023, de 1.552 MW, conform datelor ANRE. Practic, avem mai multe parcuri fotovoltaice și mai puțină energie produsă.
Astfel, pe primele 9 luni ale acestui an, fotovoltaicele au produs doar 1.378 GWh, comparativ cu aceeași perioadă din 2022, când s-au produs 1.492 GWh, din 2020, cu 1.506 GWh, sau din 2017, cu 1.590 GWh. Cea mai mare producție din fotovoltaice s-a realizat în 2015, când nu venise încălzirea globală și s-au raportat 1.688 GWh.
”Centrale fotovoltaice mari nu prea s-au mai pus în funcțiune, avem 1.300 MW putere netă. Pe mine mă deranjează că miniștri și secretari de stat fac comparație între puterea instalată a prosumatorilor, de 1.200 MW, și puterea instalată a energiei nucleare, de 1.413 MW. Asta în condițiile în care fotovoltaicele prosumatorilor produc cam 10-11%, și asta în lunile de vară, din puterea instalată, în timp ce nuclearul produce 90%. Adică dacă ai 1.000 MW la prosumatori, produci cam 100 MW și atunci poți să compari cu un grup de 100 MW. Factorul de încărcare a centralelor de fotovoltaice a fost, în primele 9 luni ale anului, fără lunile de iarnă, cu producție insignifiantă, de 15,8%. Deci se ajunge tot la 10-11% pe an”, ne-a declarat dr. ing. Nicolae Codreanu, fost director tehnic al Complexului Energetic Hunedoara.

Probleme nerezolvate
Cu problemele care apar la transformarea totală a sistemului energetic și adaptarea la regenerabile se confruntă toate țările, ne spun specialiștii din acest sector.
„Sunt probleme tehnice mari, care nu se rezolvă peste noapte. De exemplu, ca să ajungem în 2050 la net zero la nivel global, lungimea rețelelor trebuie să fie ca de la pământ la soare, adică aproape dublu decât este în acest moment. Deci trebuie investit în rețele, dar, pe urmă, sunt alte probleme legate de stabilitatea sistemului. Ca să faci o egalitate între puterea produsă și puterea consumată în orice moment este foarte complicat, mai ales când dorești să schimbi efectiv modul unui sistem energetic, adică să-l transformi în totalitate.
La nivel global, este nevoie de trilioane de dolari, pentru interconectări, pentru asigurarea adecvanței sistemului. Regenerabilele sunt un factor perturbator, pentru că produc o energie intermitentă și imprevizibilă și, cel mai important, eolienele și fotovoltaicele urmăresc sistemul trifazat de tensiuni, nu formează sistemul, din cauza electronicii de putere. Şi atunci apar probleme legate de adecvanţa sistemului, care reprezintă comportarea sistemului la perturbaţii mari. Pentru a contracara acest fenomen, este nevoie de instalații și echipamente suplimentare, care, la ora actuale sunt în cercetare și nu există proiecte mature”, ne-a precizat fostul director tehnic al Complexului Energetic Hunedoara, dr. ing. Nicolae Codreanu.


Hidroenergia, punctul strategic
În 2022, producția de hidroenergie a fost una dintre cele mai scăzute din ultimii 13 ani. Specialiștii spun că principala cauză a fost legată de războiul din Ucraina, care a impus reținerea, pentru servicii tehnologice de sistem, pentru echilibrarea acestuia, a unei cantități mai mare de energie hidro, în condițiile reducerii producției pe combustibili fosili, cu importuri din Rusia.
Hidrocentralele au un rol fundamental în asigurarea așa-numitului reglaj secundar, atunci când se întâmpină o perturbație, să intervină în a readuce egalitatea între puterea consumată și puterea produsă. Cea mai bună rezervă pentru un sistem energetic este rezerva hidro, pentru că este cea mai rapidă de pus în funcțiune și asigură o inerție foarte bună și se comportă foarte bine la deranjamente.
Din cei 6.000 MW putere netă a hidroenergiei, aceasta dă în sistem cam 2.500 MW, restul sunt în rezervă, ori pentru reglajul secundar, ori pentru umplerea lacurilor de acumulare. Producția mare din 2023 poate fi explicată prin scăderea consumului, astfel că s-a mai putut consuma din rezervele hidro”, a mai afirmat dr. ing. Nicolae Codreanu.

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.