Vaccinul este conceput să îndepărteze sufletul uman!
„Nu ai un suflet. Ești un suflet. Ai un trup”, C.S. Lewis (scriitor și profesor universitar britanic).
„Sufletul omenesc este în centrul identității personale a unei ființe omenești. Cu alte cuvinte, identitatea personală nu se bazează pe a avea un trup, ci este necesar un suflet.
În mod repetat în Biblie oamenii sunt numiți „suflete” (Exodul 1.5, Proverbele 11.30), mai ales în contextul care se concentrează asupra valorii vieții omenești și a identității personale sau asupra conceptului de „întreagă ființă” (Psalmul 16.9-10, Ezechiel 18.4, Fapte 2.41, Apocalipsa 18.13).
Biblia, cu multe contradicții, nu prezintă foarte clar natura sufletului omenesc. Dar studiind felul în care cuvântul suflet este folosit putem ajunge la câteva concluzii.
Exprimat simplu, sufletul omenesc este partea unei persoane care nu este de natură fizică. Este partea fiecărei ființe umane care rămâne veșnic, după ce trupul experimentează moartea.
Genesa 35.18 descrie moartea Rahelei, soția lui Iacov, spunând că a pus nume fiului ei „pe când își dădea sufletul”. De aici știm că sufletul e diferit de trup și că continuă să trăiască după moartea fizică.
Sufletul omenesc este distinct de inimă (Deuteronomul 26.16, 30.6), de duh (1 Tesaloniceni 5.23, Evrei 4.12) și de minte (sau cuget, n.tr.) (Matei 22.37, Marcu 12.30, Luca 10.27).
Sufletul omenesc este creat de Dumnezeu (Ieremia 38.16 – în Biblia în limba engleză, vezi și Isaia 57.16, n.tr.).
Acesta poate fi ferm sau nestatornic (2 Petru 2.14), poate fi pierdut sau salvat (Iacov 1.21, Ezechiel 18.4).
Știm că sufletul omenesc are nevoie de ispășire (Leviticul 17.11) și este partea din noi care este curățită și apărată de adevăr și de lucrarea Duhului Sfânt (1 Petru 1.22). Isus este marele Păstor al sufletelor (1 Petru 2.25) (sursa: gotquestions.org)
Fără a intra într-o confruntare cu definițiile biblice contradictorii ale sufletului cităm: „Confesiunile creștine care cred că sufletul este nemuritor au preluat această învățătură din filozofia greacă antică, nu din Biblie.
Encyclopædia Britannica afirmă: „Referirile biblice la suflet au legătură cu noțiunea de respirație și nu fac nicio distincție între sufletul imaterial și trupul material. Concepțiile creștine privitoare la dihotomia trup-suflet își au originile în filozofia greacă antică” (sursa: jw.org/ro).
Termenul ebraic néfeș și cel grecesc psykhḗ sunt traduși în Biblie prin „suflet”. Termenul ebraic înseamnă literalmente „ființă care respiră”, iar cel grecesc, „ființă vie”. a Prin urmare, sufletul reprezintă întreaga ființă, nu o parte lăuntrică ce supraviețuiește morții corpului.
Să observăm cum arată Biblia că sufletul uman este, de fapt, întreaga persoană:
- Când Iehova Dumnezeu l-a creat pe primul om, Adam, Biblia spune că „omul a devenit un suflet viu” (Geneza 2:7). Lui Adam nu i s-a dat un suflet, ci el a devenit un suflet viu, adică o persoană.
- Biblia spune despre suflet că poate să muncească, să mănânce, să poftească după mâncare, să respecte legi sau să atingă un corp mort (Leviticul 5:2; 7:20; 23:30; Deuteronomul 12:20; Romani 13:1). Toate aceste acțiuni implică întreaga persoană.
Este sufletul nemuritor?
Nu, sufletul poate muri. Zeci de versete arată că sufletul este muritor.
Iată câteva exemple:
- „Sufletul care păcătuiește, acela va muri” (Ezechiel 18:4, 20, Cornilescu, 1996).
- În Israelul antic, pedeapsa pentru cele mai grave păcate consta în „nimicirea sufletului” în cauză (Exodul 12:15, 19; Leviticul 7:20, 21, 27; 19:8, Cornilescu, 1996). Persoana respectivă trebuia „să fie nimicită” (Exodul 31:14, Cornilescu, 1996).
- În unele versete se folosește expresia „suflet mort” cu referire la cadavrul unei persoane decedate (Leviticul 21:11, Numerele 6:6). Deși, în aceste versete, multe traduceri ale Bibliei folosesc expresiile „corp mort” sau „persoană moartă”, termenul ebraic original este néfeș, sau „suflet”.
Termenul „suflet” poate avea sensul de „viață”
Biblia folosește cuvântul „suflet” și ca sinonim pentru „viață”.
De exemplu, în Iov 33:22, termenul ebraic tradus prin „suflet” (néfeș) este folosit ca echivalent pentru „viață”.
Biblia mai arată că sufletul unei persoane, sau viața ei, poate fi pus în pericol sau chiar pierdut (Exodul 4:19; Judecătorii 9:17; Filipeni 2:30).
Acest sens al cuvântului „suflet” ne ajută să înțelegem mai bine versete în care despre o persoană se spune că își „dă” sufletul (Geneza 35:18, Cornilescu, 1996). Figura de stil transmite ideea că viața persoanei se sfârșește.
Acum 100 de ani Rudolf Steiner scria urmatoarele cuvinte:
„În viitor vom elimina sufletul uman cu ajutorul medicinii”.
„Sub pretextul „o viata mai sanatoasa” va exista un vaccin care va fi aplicat oamenilor imediat, inca de la nastere astfel incat omul sa nu-si mai poata aduce aminte mosternirea lui spirituala si existenta sufletului.
Doctorii, platiti cu bani grei, vor ajuta la indepartarea sufletului uman.
Asa cum azi, oamenii se vaccineaza impotriva unor boli asa si copiii lor vor fi vaccinati cu substante special concepute in acest sens. Multumita vaccinurilor,(aceste substante) ii vor face pe oameni imuni la acea notiune „nebuneasca” despre viata spirituala.
Omul va deveni foarte inteligent dar nu va avea constiinta proprie si asta este ADEVARATUL SCOP al oamenilor de afaceri care conduc lumea.
Cu un astfel de vaccin, corpul eteric se va detasa de corpul fizic; iar cand aceasta detasare se va produce, relatia dintre Univers si corpurile eterice va deveni instabila, corpul uman va deveni la randul lui ca un robotel, deoarece corpurile fizice ale fiintelor umane pot fi usor de modelat cand isi pierd legatura spirituala cu universul/Creatorul”.
„Cu alte cuvinte, vaccinul, in esenta lui, devine o forta extraordinara; omul nu se mai poate elibera din acest concept materialistic cu care va fi invatat inca de la inceput.
Va deveni la randul lui o fiinta calata pe material si nu se va mai gandi la relatia lui spirituala cu universul”, mai spune Rudolf Steiner.
NOTA
Rudolf Steiner (1861 – 1925), austriac, a fost un filosof, esoterist, artist, pedagog și gânditor social, ezoterist, orator austriac, este cunoscut prin intermediul a peste 350 de volume ca iniţiator al Euritmiei, al şcolii şi pedagogiei Waldorf. S-a implicat aupra operei lui Goethe, fondator al antropozofiei şi al Societăţii Antropozofice, creator al medicinei antropozofice, al agriculturii biodinamice. (V.T.)
