Un medic român, Alexandru Birkle membru al Comisiei internationale de cercetare al masacrului de la Katyn
În Braşov, pe o stradă liniştită ce urcă spre Dealul Cetăţii, într-o casă elegantă, propietatea notarului Găvruş, a locuit aproape zece ani medicul legist Alexandru Birkle (1897-1987 ?) al cărui destin a fost legat de cercetarea unui eveniment tragic, masacrul din pădurea Katyn.
Pentru a înţelege mai bine faptele, în anul 2010 am stat de vorbă cu fiica lui Alexandru Birkle, Rodica Birkle Marta, ea însăşi medic, dispărută din păcate dintre noi.
M-au interesat în primul rând fragmente existenţiale care au legătură cu Braşovul, unele publicate în cartea subsemnatei „Străzi, case, oameni din Braşov” (Ed. Foton, Braşov, 2011).
Iată câteva momente ilustrative pentru destinul unor oameni care n-au făcut altceva decât să spună detaliat despre adevaratele crime contra umanităţii.
Profesiunea de medic în familia Birkle a fost o tradiţie, transmisă din generaţie în generaţie. Străbunicul interlocuitoarei mele, tot medic, a venit în România o dată cu regele Carol I şi s-a împământenit. Istoria noastră cunoaşte atâtea cazuri.
În 1931, prin concurs, Alexandru Birkle, personajul meu, ocupa postul de medic legist la Braşov. Plin de umor, bun profesionist până în vârful unghiilor, conu Alecu, cum i se spunea, şi-a făcut mulţi prieteni în oraş, care işi vor arăta devotamentul în momente care nu lăsau loc la jumătăţi de măsură.
După perioada braşoveană în carieră, este numit medic legist la Tribunalul Ilfov şi prim-asistent la Institutul de Medicină Legală şi Criminologie din Bucureşti. Soţia sa, Olimpia, de asemenea, medic, profesează la Otopeni. Fiica, elevă la un liceu din capitală, transferată de la Liceul Principesa Elena din Braşov, va păstra nostalgia prietenilor şi a locurilor dragi din oraşul de la poalele Tâmpei.
Evenimentele politice se precipită şi iau o întorsătură cu urmări din cele mai grave. Vorbitor de germană şi poloneză, prin originea părinţilor, şi cunoscător al limbilor engleză şi franceză, dr. Birkle, un priceput medic legist, este trimis în 1942 ca reprezentant al României în echipa internaţională care investighează masacrul din pădurea Katyn.
În 1943 este publicat Raportul care scoate la iveală adevărul: cei peste 20.000 de prizonieri polonezi sunt executaţi de sovietici în stil NKVD, nicidecum de nemţi, cum susţineau conducătorii de la Moscova. Din comisia internaţională făceau parte, printre alţii, reprezentanţi din Belgia, Elveţia, Bulgaria, Olanda, Danemarca, Ungaria. Raportul final arată că victimele au fost ucise în perioada martie-aprilie 1940, când Katynul şi Smolenskul erau ocupate de Armata Roşie.
În 1943, membrii comisiei au murit într-un misterios accident aviatic. Au scăpat,reprezentantul României, dr. Birkle şi cel al Elveţiei, François Neville, membru al Crucii Roşii Internaţionale, aflaţi în alt avion. În 1944, ruşii au vrut să-l aresteze pe dr. Birkle, deoarece ştia prea multe. Atunci el locuia în Bucureşti pe strada Căderea Bastiliei. Cu mare greutate – povesteşte fiica sa – reuşea să se strecoare printre dărâmături şi moloz, într-o capitală bombardată, pentru a ajunge la Poliţie, unde credea că va găsi sprijin şi se va afla în siguranţă. Miza pe faptul că era preţuit şi iubit. Din păcate, locul nu-i oferea securitate.
Reuşeşte să plece la Braşov. Fiinţe apropiate l-au ajutat şi s-au strâns în juru-i. Doctorul Dogaru îl ascunde într-o cameră din Sanatoriul său aflat pe strada Maior Cranţa nr. 11. Între timp este internat în camera alăturată, sub escortă, farmacistul Cerghi Pop, grav bolnav, membru P.N.Ţ. Pentru dr. Birkle locul devine periculos. Într-o noapte, prietenii îl mută la familia inginerului Ghiţă Pop pe strada N. Iorga, nu departe de strada Maior Cranţa. Iată cum soarta leagă oamenii între ei.
Singura soluţie de supravieţuire pentru dr. Birkle era plecarea din ţară. Fiica sa îi face rost cu greu de un paşaport fals şi în 1946 părăseşte definitiv România, fără a se mai întoarce vreodată. În Elveţia este ajutat de vechiul prieten François Neville. Scurt timp va sta în Argentina, unde deschide un cabinet de psihiatrie, iar din 1952 se stabileşte în SUA, anul când este audiat de Comisia Congresului American condusă de Roy J. Madden, al cărei scop era elucidarea crimelor de la Katyn.
Pentru soţie şi fiică urmările au fost dramatice. După multe interogări şi intimidări, în 1952 sunt arestate, izolate una de alta, în celule ca nişte cuşti. Erau învinuite de complicitate la crime de război şi de favorizare a infractorului. La asemenea acuzaţii şi pedepsele erau pe măsură. Legate la ochi, cu cătuşe la mâini, sunt mutate de la o închisoare la alta: Ghencea, Târgşor, Bragadiru, iar la Mislea au stat în celule „la mare secret”, locuri de tristă faimă.
În detenţie le-a întâlnit pe Elena Brătianu, Ecaterina Madgearu, Elena Zelea Codreanu, Maria Antonescu, toate soţii ale foştilor fruntaşi politici ai ţării. Cu amărăciune şi glas tremurat, Rodica Marta rememorează tratamentul plin de brutalitate, violenţa şi ura de care au avut parte. Singura vină că erau soţia şi fiica doctorului Birkle, cel care a avut curajul să spună adevărul despre atrocităţile descoperite la Katyn.
Dr. Rodica Birkle Marta a dorit să ştie unde se află tatăl sau, deoarece îi pierduse urma. A cerut prin corespondenţă ajutor de la Maica Alexandra (Principesa Ileana) aflată la o mănăstire în America. Investigaţiile nu au adus lumină. Pentru societatea actuală aceste întâmplări tragice devin tot mai mult doar un semnal de alarmă…
de Prof.Steluta Pestrea-Suciu
Ura generează ura
Cate drame,Doamne!